ComenteazăPe 1 Mai am fost în piață. Unde puteam mai bine să sărbătoresc Ziua Muncii? În piață, la tarabe, am văzut căpșuni românești la 20 de lei kilul. Căpșunii din Spania erau la 10 lei kilul. Trebuia să-i întreb pe vânzători de ce căpșunii românești sunt mai scumpi decât cei spanioli. Mi-a fost rușine. (Rușine că sunt român?) Kilul de roșii românești varia între 30 și 26 de lei (astea din urmă erau mai micuțe).
Fasolea verde (păstaia) se vindea cu 25 de lei kilul. N-am fost în stare să găsesc o explicație logică pentru acele prețuri. Cea mai la îndemână este că prețul se stabilește de cerere și ofertă. Dacă oferta și cererea de căpșuni românești s-au „îmbrățișat” (pe 1 Mai, în pandemie) la 20 de lei, atunci ăsta-i prețul! Dar nu-i prețul meu pentru a-i încuraja pe producătorii români.
Totuși, ne-ar trebui niște analiști economici competenți sau experți în retail care să ne explice de ce ale noastre sunt mai scumpe decât ale străinilor. Ca să știu pe ce dau banii, ca să știu ce mestec, ca să știu ce înghit. Românește. Altfel, rămân ignorant, creier bun pentru fraiereală, pentru manipulare.
Acest subiect ar fi unul de interes național pentru presă. Să dezbată de ce ale noastre sunt atât de scumpe, să lămurească poporul, de ce?
Mai cu seamă că presa noastră va avea bani pentru supraviețuire, pentru că Guvernul Orban a aprobat o campanie de „informare publică privind măsurile de prevenire și limitare a răspândirii coronavirusulu”, în valoarea totală de 200 de milioane de lei (40 de milioane de euro), pentru următoarele patru luni. Ca să sprijine presa afectată de scăderea veniturilor din publicitate.
În această situație, va fi greu de imaginat că presa, care va primi acești „galbeni”, ca să supraviețuiască, va mai avea curajul să-l înjure pe Orban, pe Iohannis sau pe vreun ministru, în cele patru luni cât va dura „campania de informare”. Poate de la secretar de stat în jos să mai aibă curajul.
Primarul Gabriela Firea și-a cumpărat „liniștea” de la presa care i-a pupat mâna. De ce să n-o facă și Orban cu biata noastră presă, mai devreme sau mai târziu, pandemia va trece, vor veni alegerile locale, parlamentare, un asemenea ajutor nu se poate uita. „Ajutoarele” pentru presă ale Guvernului Năstase, deși nu erau atunci nici pesta porcină și nici gripa aviară, nu se pot uita nici acum.
Din cele 40 de milioane de euro alocate de Guvernul Orban, o cotă de circa 47% va fi pentru televiziunile naționale. Private. În poziții bune sunt televiziunile grupurilor Pro TV (CME) și Intact Media Group (familia Dan Voiculescu), pentru că acestea furnizează cele mai mari audiențe pentru clienții publicitari, iar alocarea se va face pe baza punctelor de audiență (Gross Rating Point).
Anul trecut, grupul Pro TV a avut o cotă de piață de 29% din volumul total de audiență livrată de piața TV pentru clienții publicitari, în timp ce Intact Media Group și-a tăiat o cotă de 23%. Astfel, piața TV de publicitate este controlată de cele două grupuri rivale în proporție de 52%.
Televiziunea România (cu cele trei canale – TVR 1, TVR 2, TVR 3) a avut o cotă de publicitate de 1,2%, mai mică decât grupurile Discovery (1,9%) sau Disney (1,6%). Dar TVR și Societatea Română de Radio nu vor avea acces la finanțarea Guvernului Orban. Asta ar fi fost prea de tot!
Televiziunea de stat are un buget aprobat pentru anul 2020 de 389 milioane de lei (81 milioane de euro). Radioul de stat are prevăzut un buget de 377,5 milioane de lei (78 milioane de euro). Cu aceste bugete, de invidiat pentru presa privată, cele două instituții de media ar putea să furnizeze cele mai bune programe de știri, educație, cultură, lăsând divertismentul și panaramele cotidiene pe seama privaților. Dar nu sunt în stare.
Televiziunea și radioul de stat au profesioniști, infrastructură, dar n-au voie de la partidele care le folosesc ca suporturi de propagandă.
Deschid o paranteză. Pentru că sunt cetățean român cu impozitele și taxele plătite la zi, ascult zilnic postul public Radio România Actualități. Consider că este datoria mea de contribuabil. Nu ascult radiouri private, nu pentru că n-aș găsi lucruri interesante acolo, ci pentru că țin morțiș să văd/să ascult cum sunt cheltuiți banii mei din impozite.
Zilele trecute, am ascultat la RRA un reportaj din Brăila realizat de corespondentul radioului public, despre cât de mult muncesc angajații unei firme locale de curierat. Firește, nu s-a dat numele firmei, pentru că s-ar fi făcut, chipurile!, reclamă mascată (CNA are urechi peste tot, sanchi!) Dialogul s-a purtat, involuntar, în genul momentelor bune ale Grupului Divertis.
Trei angajați ai firmei au bolmojit ceva reporteriței, cât de greu muncesc în această perioadă, dar nu se lasă, vor face față! – au promis. Din acest „reportaj” am reținut că a crescut numărul de comenzi în județul Brăila, depășindu-l pe cel din municipiul Brăila, și că a fost un client care a comandat prin curier o cutie de scobitori. O cutie de scobitori? – a insistat corespondentul RRA. Și unul dintre curieri a lămurit-o: am dus-o la 60 de kilometri de Brăila, așa cum ne-a cerut clientul! Un reportaj foarte „tare”, memorabil, marca radioul public! Închid paranteza.
Revenind la prețul căpșunilor românești. Mă întreb: dacă Guvernul Orban dă 40 de milioane de euro la presa noastră prăbușită, oare câți angajați ai acestor instituții de media (cu lefurile și așa tăiate drastic) și-ar permite, numai așa, de poftă, să cumpere căpșuni românești la 20 de lei kilul? Dar căpșunii vor mai fi tot la 20 de lei când vor intra banii de la guvern? În fine, dacă nu ne permitem căpșuni românești, atunci sugem între dinți scobitori românești, are cine să le transporte.
Până la urmă, de 1 Mai, tot foindu-mă prin piață, am lua o varză românească la 3 lei kilul. Am mâncat varză. Bună varză.
Foto: Hepta