Această dezbatere parțială, deci, a devenit repede asemănătoare unei ședințe de scară de bloc, le mai dădeai o ciorbă și aveai un film românesc din noul val. Țățisme de cătun de câmpie, jumătăți de idei, citate aiurea, peste tot respira lipsă de școală și uneori de obraz. Dacă îi puneai pe toți candidații la un loc tot nu strângeai de un om politic întreg.
Din dezbaterea parțială am văzut așa: Geoană a încercat să pozeze într-un profesionist care știe jocul diplomatic la nivel înalt. Încercările sale de a o discredita profesional pe Lasconi – Doamne, Dumnezeule! – sunt întemeiate. Lasconi chiar nu are pregătirea necesară să fie președinte al României și e și păcat să piardă câmpulungenii, evocați atât de tandru, așa o primăriță-minune, care le dă chiar și bună dimineața.
Geoană avea dreptate să îi spună lui Lasconi că nu e pregătită. Dar și Lasconi avea dreptate să îi spună lui Geoană că i-a expirat de multă vreme creditul moral, că a condus acest grup organizat specializat în subdezvoltarea României și îmbogățirea personală care este PSD. Ar fi fost frumos să aflăm ce oră mai indică astăzi ceasurile de la Vanghelie și ce a căutat totuși să se bălăcească la Vîntu acasă (mai bine te duci tu la Vîntu decât să vină Vîntu la tine, ca în cazul rușilor?!).
Hunor e un politician cu vechime, abil, viclean. A avut o prestație per totală bună, dar care nu va reuși să aducă niciun vot în plus față de cele pe care le avea deja.
Diaconescu e un tehnocrat rigid, fără niciun simț al politicului și al momentului. Parcă ne citea instrucțiunile de funcționare a mașinii de spălat, cu morgă, frumos, domnilor, dumneavoastră nu cunoașteți mașina de spălat! Fix așa, pe articole și aliniate judecă poporul român. O necunoaștere flagrantă a electoratului și a așteptărilor sale.
Cel mai bine vorbește limba poporului Simion. Care n-a avut ieșiri golănești, s-a mai temperat, a dat în mod articulat glas nemulțumirilor maselor largi. Dacă îl vedeai pentru prima dată pe Simion exista riscul să îți placă. Era mai dezghețat, mai viu. Dacă l-ai mai văzut, știi de unde vine și de cine e înconjurat – lași orice speranță ca la intrarea în infernul lui Dante.
Pe scurt: România are politicienii pe care îi merită. Și în acest domeniu fundamental a pus castraveți și acum vrea pepeni, vorba regelui Hagi (care, apropo, e mai bun și la retorică decât oricare dintre prezidențiabilii ăștia în parte).
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea