Aștept să-mi vină rândul la casa de marcat, postat la distanță regulamentară, cu masca pe figură. Ce personaj este Nastasia Filippovna! Și Prințul Mîșkin, și Rogojin! Ah, derbedeul de Rogojin, care i-a pus pe masă Nastasiei Filippovna o sută de mii de ruble, împachetate în hârtie de ziar și legate de două ori în cruciș cu sfoară, ca s-o cumpere de nevastă.
Ce scenă cumplită: Nastasia Filippovna aruncă pachetul în focul din șemineu, invitându-l pe un alt pretendent al ei, Gavrila Ardalionovici (Ganea), să ia pachetul din flăcări, fără mănuși, fără vătrai, cu mâinile goale, umilindu-l! Măiculiță, a dracului femeie! I-a înfruntat pe toți bărbații ăia care voiau s-o cumpere. Numai Prințul Mîșkin, săracul, o iubea cu milă, dar era „idiot”… Ce personaje a făcut Dostoievski, ce personaje!
Așez produsele pe bandă, dar îmi vine să-i spun casierei, care deja a început să mi le scaneze, că scena cu aruncatul pachetului cu o sută de mii de ruble în foc nu se poate uita, m-a lovit în ficat și la recitire, tot să recitești „Idiotul” de-o sută de mii de ori, scena asta face toți banii, mai mult decât deficitul bugetar al României! Totuși, ar fi o mărturisire penibilă din partea mea, o idioțenie, să vorbesc cu masca pe figură despre Nastasia Filippovna, cu o casieră necunoscută… .
Plătesc și casiera îmi întinde o revistuță împreună cu bonul de casă, explicându-mi că sunt cupoane cu reduceri, pentru clienții care au bonuri mai mari de 30 de lei. Am priceput! Am cheltuit mai mult și magazinul de proximitate mi-a făcut cadou o revistă cu cupoane.
Mă trag pe o bancă și-o răsfoiesc. Ce tiraj o fi având fițuica asta color, de una, două, trei… 12 pagini? Nu contează tirajul, contează că sunt 12 pagini cu oferte de reduceri la iaurt, salam, pulpe de pui, sigur n-am să mor de foame!
Astea voi citi de-acum încolo: pliante, flyere, reviste de promovare, etichete care anunță promoții, reduceri de prețuri, mega și extra discount-uri, comercianții și-au lansat campaniile de promovare cu prețuri avantajoase, clienții, ca mine, pun botul, sunt vremuri grele pentru buzunarele românilor, idiot să fii, fiind un magazinaș, să nu afișezi măcar un discount de 30 de bani pentru clienții cu foamea în gât.
S-au dus mesajele de solidaritate, empatie și responsabilitate socială ale supermarketurilor de la începutul pandemiei. Atunci, în panica ce i-a cuprins pe români ca să-și umple cărucioarele cu făină, orez, drojdie și conserve, reclamele supermarketurilor ne solicitau un consum responsabil, asigurându-ne că există suficiente stocuri de alimente, iar condițiile de igienă sunt respectate. Reclamele s-au adaptat situației, transmițând mesaje de solidaritate și emoție, rugându-ne să ne „distanțăm social”.
Dar vremea emoțiilor a trecut!… Acum, e vremea reducerilor care se încaieră în 30 de secunde de spot publicitar. Vezi o reclamă la televizor în care sunt anunțate vreo patru-cinci mega reduceri. Comercianții trebuie să-și recupereze pierderile, să contracareze scăderea consumului, și-i bombardează pe clienți cu promoții, discount-uri și cupoane…
Poftim, decupez un cupon cu cheia de la cutia poștală, îl prezint la casă și pot cumpăra un litru de bere la „prețul extra promo” de 1,49 lei în loc de 2,05 lei! Și kilul de cafea îl pot lua cu 5,99 lei pe cupon în loc de 8,99 lei! (În limita stocului disponibil, desigur, așa scrie cu litere mici în revistuță.) Ce bucurie, ce fericire!
Am intrat într-o nouă epocă: goana după cupoane, după promoții! Supermarketul este cel mai bun prieten al românului, și la bine și la rău. Trăiască reducerile, trăiască criza, trăiască recesiunea! Chiar așa, la ce-mi folosește „Idiotul” lui Dostoievski? De ce să cad în extazul scenei în care Nastasiei Filippovna aruncă în foc o sută de mii de ruble? (Asta nu-i femeie sănătoasă la cap!)
Mai bine să trăiesc în paradisul promoțiilor care au invadat lumea noastră. Să notez, să monitorizez, să compar, să actualizez prețurile. Promoția umple stomacul și-l face fericit. Promoția mișcă economia! Nu munca, nu lectura, nu educația, ci promoția, pentru că promoția e farul călăuzitor al vieții noastre! Și așa va fi de-acum încolo, până vom ieși din criză, cu creierele relaxate și spălate.
Închid revista. Trebuie să am mintea limpede ca să rețin atâtea oferte de prețuri. Mă duc să-mi iau niște sticle de vin pe cupoane, „în limita stocului disponibil”.
O să beau în cinstea Nastasiei Filippovna, a Prințului Mîșkin și a lui Rogojin, da, da, neapărat, Rogojin! Nastasia Filippovna are dreptate când spune în scena cu suta de mii de ruble aruncate în foc: „În ziua de astăzi i-a apucat pe toți o asemenea lăcomie, încât n-au în cap decât banii, de parcă s-au tâmpit de tot”.* Păcat că brandul Dostoievski nu-i băgat pe cupoane!
foto: Sorin Cioponea
- „Idiotul”, F.M. Dostoievski, traducere de Emil Iordache, Editura Polirom, 2018