E bun Nicușor Dan de președinte?

Nu neg că Nicușor Dan a luat decizii corecte, cu consecințe pe termen mediu și lung. Asta arată perspectivă, arată viziune. Pe termen scurt însă, prea mulți bucureșteni tot n-au apă caldă și căldură.

Că uite că intră acum chinezii în anul Șarpelui de lemn și mă tem că românii rămân tot în zodia șarpelui de desfundat WC-uri și vor ajunge cel mult la sapă de lemn. Desigur, nu din vina domnului Dan. Mai degrabă a cabinetului Marcel, a pădurii, a absentului Iohannis și, de ce nu, a iubitului nostru popor însuși.

Cu siguranță, domnul Dan nu e doamna Firea. La fel de sigur, nu e Piedone. Și nici Oprescu nu e. Nu-și va sfârși cariera fugind într-o țară mai caldă. Nu va ajunge la pușcărie. 

Nicușor Dan nu știe să fure. Nu e un hoț, ceea ce deja îl plasează sus în clasa politică românească. Nici nu face parte din vreo haită politică. 

Pe de altă parte, abilitățile sale politice sunt îndoielnice. Nu a fost în stare să-și păstreze nici partidul pe care l-a creat: USR. S-a supărat pe partid și a plecat pe drumul independenței. 

Totodată, după divorț, domnul Dan a dus-o mai bine ca USR-ul. Partidul s-a pierdut în lupte intestine și a devenit tot mai puțin relevant. N-a fost forța politică reformatoare pe care o așteptau nemulțumiții de sistem care nu cred în demagogie. 

Recomandări

Facturile la curent electric și gaz metan pe care le vor plăti românii din 1 aprilie 2025. Trei scenarii analizate: de la plafonare la dublarea prețurilor

2016 a fost un moment ratat. Atunci, mulți oameni cu școală netrucată și coloană vertebrală au avut un impuls de a intra în politică. Iar catalizatorul – asta nu se poate nega – a fost Nicușor Dan. El a fost liderul. El a fost modelul.

Nicușor Dan nu e un tip carismatic în înțelesul românesc al carismei (țara în care Borcea și Guță trec drept carismatici). Are cel mult carisma tocilarului. Știe să rezolve probleme de matematică, bravo. A fost și olimpic internațional (olimpicii noștri care vor salva lumea, vorba aia). Îl califică asta pentru fotoliul de la Cotroceni? Nu în mod obligatoriu.

M-am născut într-o familie de matematicieni. La propriu era să mă nasc în timpul unui examen de geometrie diferențială la Universitatea din București. Mama era studentă la matematici. La fel și tata. Până la urmă am fost născut la sfârșitul lui iulie, după sesiunea de examene.

Toată viața, părinții mei au predat matematică în diferite școli și licee din România. Am trăit cum s-ar spune cu Gheba și Petrică în casă. Anturajul lor era format din matematicieni. I-am urmărit pe matematicieni de când am avut ochi să văd.

Am văzut în viața asta semnificativ mai mulți matematicieni decât făuritori de covrigi sau generali. Cred că sunt îndreptățit oarecum să spun câte ceva despre ce poate și ce nu poate matematica. 

Recomandări

Noua metodă a Meta de verificare, împrumutată de Mark Zuckerberg de la Twitter, nu va funcționa. Consecințele renunțării la fact-checking-ul profesionist

L-am văzut de aproape pe Solomon Marcus (care e unul dintre reperele domnului Nicușor Dan, a vorbit public despre asta, ceea ce îmi arată că are discernământ etic) încă din copilărie.

În mod categoric, matematica te califică pentru a avea o minte structurată. Matematica nu-ți oferă nici empatie, nici alte calități umane, nu te face specialist în politică internațională, nu-ți aduce nici măcar cele mai elementare noțiuni de științe politice (am un doctorat în științe politice, nefurat – și aici s-ar putea să știu ce vorbesc). 

Un strălucit matematician nu e obligatoriu un politician redutabil. Uneori nici om întreg nu e. S-au văzut și matematicieni neisprăviți.

Poți fi foarte deștept la matematică și, în același timp, foarte prost ca om. Una dintre legile fundamentale ale imbecilității umane enunțate de Cipolla ne anunță că procentul de imbecili rămâne constant printre laureații de Premii Nobel și muncitorii necalificați. Cipolla are dreptate.

Un bun matematician nu e, în mod obligatoriu, nici măcar un bun administrator. Sigur, e mai bine să fii olimpic internațional în matematică, cu doctoratul la Paris, decât să nu-ți găsești nici diploma de Bacalaureat, ca Marcel de la Buzău. Sigur e mai bine decât să fii un șarlatan de tik tok, ca mixerul Georgescu, care face șaorma cu de toate, amestecând concepte pe gustul gloatei care și-a abandonat rațiunea în numele răzbunării „pe ăștia”. Georgescu fiind tot din „ăia”.

Nicușor Dan nu e bun de președinte pentru că a fost un bun matematician. Nici de primar nu e bun cu acest argument. 

Recomandări

Înapoi în anii 90. Femeile-politician sunt pe cale de dispariție în funcțiile de top ale coaliției

A fost însă foarte bun ca om care a luptat pentru patrimoniul Bucureștiului. Ca ONG-ist a fost, demonstrabil, bun. Cinstit și bun. A arătat că îi pasă de comunitate.

Ca primar, n-a reușit încă să reformeze temeinic administrația Bucureștiului, iar acum a prins gustul victoriilor categorice în alegeri (dar la primărie a avut niște adversari foarte slabi, iar România nu e Bucureștiul). 

În Nicușor Dan nu e greu să ai încredere, pentru că trecutul lui vorbește despre un om care n-a intrat în politică pentru a se îmbogăți. Stă cu chirie, nu o să îl prindă vameșii cu bijuterii de sute de mii de euro prin aeroporturi, ca pe Videanu, după ce nu va mai face politică. Nu se va îmbogăți din borduri.

Înțelege puțin viața culturală a orașului pe care îl conduce, dar înțelege bine legi, proceduri, administrație, tabele și obiectivele mafiei imobiliare. Merge pe jos prin oraș, fără să-l păzească dubioși din Legiunea Străină.

Nu se colaborează neapărat ușor cu Nicușor Dan, din ce s-a văzut până acum din prestația sa publică, dar are principii de la care nu abdică. E încăpățânat și s-a maturizat politic mai greu decât Ludovic Orban. A făcut o grămadă de gafe de comunicare și nu numai. Dar nu îi lipsește curajul. 

Iar faptul că a fost primul care a anunțat că intră în cursă pentru alegerile reluate a fost o mișcare politică abilă. De asemenea, faptul că insistă pentru lămurirea – cu argumente, cu dovezi prezentate cetățenilor – motivului pentru care alegerile au fost anulate arată maturitate. Asta e atitudine de om sănătos la capul cu care judecă democrația.

Dar, în definitiv, nimic din traseul său până acum nu garantează că Nicușor Dan va fi un bun președinte, în cazul în care va fi ales (poate românii îl vor prefera pe Antonescu, pe Funeriu sau, mai știu eu, pe Dan Puric sau cine o mai candida – românii au și calitatea de a fi imprevizibili). 

Personal, după toată cariera sa publică, după toată cariera sa politică, ba chiar și după toată absența sa de un deceniu, nu l-aș alege pe Antonescu nici să-mi țină locul la coadă, dar – hei! – eu sunt foarte departe de a fi alegătorul mediu statistic.

De asemenea, nu l-aș vota președinte nici pe Nicușor Dan dacă aș avea opțiuni cu adevărat mai bune: oameni mai bine pregătiți să joace rolul constituțional al președintelui.

În plus, ca alegător al domnului Dan în București mă simt și un pic tras pe sfoară, înșelat în așteptările mele (la fel m-aș fi simțit dacă locuiam în Câmpulung și mă trezeam cu Lasconi candidată la Cotroceni). L-am votat primar, să facă treabă ca primar, că până acum n-a rupt gura târgului, nu să plece la Cotroceni. 

Pe de altă parte, la cum se configurează în acest moment scena politică, Nicușor Dan joacă în tabăra oamenilor decenți (e minoritară?).

Dar e o alternativă care se bazează tot pe ideea că el nu e ceilalți. Dar ce e? Care e programul său politic? Viziunea sa pentru România? Ce o să facă Nicușor Dan? O să dea exerciții și probleme pentru acasă unui popor care va fi, dacă nu este deja, majoritar analfabet științific?

Nicușor Dan are propriile ambiții politice, propriile vise, ca să rămânem în zona limbajului în vogă zilele astea. Apelează, în discurs, la „oamenii buni”, un concept îndeajuns de vag, și ne invită să reconstruim instituțiile punându-le să facă lucrurile pe care cu toții știm că trebuiau să le facă în ultimele trei decenii și jumătate (și nu le-au făcut). E un program cu contururi neclare.

În anul 2004, PSD-ul îl ataca pe Băsescu, acuzându-l că nu are față de președinte. Băsescu a răspuns atunci printr-o campanie de comunicare politică foarte bună, precizând că nu atât fața contează, cât obrazul. Băsescu se prezenta pe sine ca având obraz de președinte. 
Douăzeci și unu de ani mai târziu, Nicușor Dan se prezintă, și când vrea, și când nu vrea, ca un cap. Un cap de președinte. Doar că unui președinte îi trebuie multe altele (inclusiv un bun ficat, să poată gestiona coabitarea cu partidele parlamentare).

Răspunsul onest e că habar n-avem dacă Nicușor Dan e bun sau nu de președinte al României. Și mai mult: nu avem niciun candidat despre care să putem crede, cu deplină îndreptățire, că ar fi un bun președinte. Că se pricepe la politică externă, la securitate națională, că are maturitatea și echilibrul necesare să fie un garant al Constituției.

Avem doar rele catastrofale, rele mai mari, mai mici, rele așa și așa și, cel mult, avem și binișorul, care și el e mai mult o speranță.

Carevasăzică, stăm și anul ăsta tot cum ne-a lăsat Caragiale acum un secol și jumătate: rău. 

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.