Modificările Codului Penal, praf în ochii electoratului: abuzatorii de copii rămân liberi 

Ordonanţa de urgenţă pe care se pregăteşte s-o dea guvernul Dăncilă nu sporeşte limitele de pedeapsă pentru niciuna dintre infracţiunile cu victime minori. Şi nici nu adaugă condiţii noi pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. 

În preambulul acestei ordonanţe se invocă „puternica reacție a societății românești la recentele manifestări ale fenomenului criminalității săvârșite cu violență”, „oprobriul”, dar și „sentimentul de insecuritate în rândul cetățenilor”. 

Iar în nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă suntem asiguraţi că „instituirea unor măsuri legislative precum sporirea limitelor de pedeapsă, de natură să întărească funcțiile de constrângere pentru persoanele care au nesocotit norma penală, dar și pentru ceilalți membri ai societății, dar și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, conturarea unui regim juridic mai aspru al liberării condiționate (…) pot reprezenta un prim pas, constituit dintr-un set de măsuri, pe palier legislativ, pentru diminuarea fenomenului infracțional, cu consecința reducerii impactului negativ asupra societății și a unei ocrotiri mai eficiente a valorilor sociale”.

E doar marketing înşelător. Pentru că ordonanţă de urgenţă pe care se pregăteşte să o dea guvernul Dăncilă nu sporeşte limitele de pedeapsă şi nu vizează infracţiunile în care victime sunt copiii.

Recomandări

Imagini cu banii puși de un pacient pe biroul lui Nelu Tătaru, despre care procurorii susțin că sunt șpagă luată de fostul ministru al sănătății

Nici o zi mai mult de pedeapsă pentru abuzatorii de copii

Agresiunea sexuală a unui minor va fi pedepsită, în continuare, cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Iar pentru o pedeapsă de 3 ani, instanţa va putea dispune, ca şi până acum, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Adică, abuzatorii de copii scapă fără nicio zi în închisoare. 

Nici infracţiunea de act sexual cu un minor n-a fost vizată de ordonanţa redactată la Ministerul Justiţiei. 

Dacă victima nu a împlinit 13 ani, actul sexual cu un minor va fi pedepsit în continuare cu închisoarea de la 2 la 7 ani. O pedeapsă orientată spre limita inferioară înseamnă, din nou, suspendarea executării ei. Adică, zero puşcărie pentru cei care agresează elevi de şcoală generală.

În cazul în care victimele au vârsta între 13 și 15 ani, infracţiunea e pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani. În motivările instanţelor, asta înseamnă, în 99% dintre cazuri, condamnări cu suspendarea executării pedepselor. Iar abuzatorii de copii rămân liberi, printre noi, pe stradă. Liberi să recidiveze!

Coruperea sexuală a copiilor care nu au împlinit vârsta de 13 ani, precum și determinarea minorilor să suporte ori să efectueze un act de natură sexuală se pedepsesc acum, conform Codului Penal, cu închisoarea de la unu la 5 ani. Adică, aproape nimic. Şi aproape nimic înseamnă, în sentinţe, nicio zi de închisoare. Aproape nimic va rămâne în continuare, a decis guvernul Dăncilă.

Recomandări

Mario Iorgulescu scapă de acuzația de omor. Judecătorii au schimbat încadrarea faptei și poate primi o pedeapsă mai mică

Pedepsele acestea blânde, cu care braţul legii îi mângâie pe creştet pe abuzatorii de copii, vulnerabilizează victimele. Îi expun şi îi transformă într-o marfă. 

Adolescentele sunt racolate din curtea liceului, iar bărbaţii care dispun de ele apar doar ca martori în dosarele de trafic, ca şi cum ar fi asistat la o piesă de teatru şi n-ar fi participat la batjocorirea victimelor. 

Iar atunci când sunt inculpaţi, „clienţii” primesc tot pedepse cu suspendare. 

În România, nu e aşa de grav să faci sex cu un minor! Să-ţi baţi joc de el, să-i distrugi toată viaţa. În România, agresarea sexuală a copiilor e un delict minor. O spune legea, o certifică deciziile instanţelor. 

2 ani şi 8 luni de închisoare pentru răpitorii de copii

Nici traficanţii de minori nu vor fi deranjaţi de noua ordonanţă de urgenţă a guvernului Dăncilă. 

Traficul de minori e pedepsit acum în Codul Penal cu închisoarea de la 3 la 10 ani. 

3 ani înseamnă, repet, posibilitatea suspendării executării pedepsei. Iar traficanţii care exploatează sexual copii scapă astfel fără nicio zi de puşcărie. Scapă şi „clienţii” lor  care întreţin financiar acest fenomen infracţional, pentru că legea îi pedepseşte pe cei ce folosesc serviciile unei persoane exploatate cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. 6 luni sau amendă! Nimic! Nimic va rămâne în continuare.

Recomandări

Orientul Mjlociu, între furie şi iertare. Joe Biden, către Netanyahu: „Bibi, tu n-ai nici o strategie!”

Ordonanţa de urgenţă pe care se pregăteşte s-o dea guvernul Dăncilă umblă, cu parcimonie, doar la pedeapsa prevăzută de Codul Penal pentru infracţiunea de „lipsire de libertate în mod ilegal” şi, de la închisoare de la unu la 7 ani, o măreşte la  închisoare de la 2 la 8 ani. O bătaie de joc, căci 2 ani, cât poate decide instanţa înseamnă, din nou, posibilitatea suspendării pedepsei. Adică, libertate. 

Proiectul Ministerului Justiţiei aduce o completare legii şi spune că, dacă fapta este săvârșită prin răpire de către o persoană înarmată sau asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Cu alte cuvinte, cel care răpeşte un copil poate primi minim 2 ani şi 8 luni de închisoare şi maxim 10 ani şi 8 luni de închisoare. Şi, cum instanţele se orientează adesea spre minimul pedepselor, cel care răpeşte un copil ar putea fi sancţionat şi el doar cu o condamnare cu suspendarea executării pedepsei.

Doar câteva luni în plus în spatele gratiilor

Ordonanţa de urgenţă a guvernului Dăncilă păstrează pedepsele la fel de mici. Lasă deschisă portiţa suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi umblă doar la condiţiile liberării condiţionate. Uşurel, cât să poată spune că a schimbat ceva.

„Instanța poate dispune liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață dacă cel condamnat a executat efectiv 25 de ani de detențiune”, şi nu doar 20 de ani, ca şi până acum. E de ajuns? 

Primesc închisoare pe viaţă cei care au comis fapte deosebit de grave, omoruri cu violenţă, crime în serie. Îi „vindecă” cei 25 de ani petrecuţi în spatele gratiilor? În Franţa, Codul de procedură penală prevede că pentru anumite crime şi delicte, instanţa poate fixa, odată cu pronunţarea condamnării, un interval de timp ce tebuie executat obligatoriu, şi numai după expirarea acestei „perioade de securitate” se poate vorbi de liberarea condiţionată.

Tot după 20 de ani pot cere acum liberarea condiţionată şi cei care primesc pedepse foarte mari. 28 de ani de închisoare, de pildă, atât cât a încasat liderul reţelei „Academia Infractorilor“. Ministerul Justiţei propune ca liberarea condiţionată să poată fi cerută doar după executare a „cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani”. Matematic, nu e o diferenţă mare: un condamnat la 28 de ani de închisoare ar mai petrece doar 12 luni în plus în spatele gratiilor.

„În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani”, prevede acum Codul penal.

Ministerul Justiţiei vrea să crească vârsta la 65 de ani. E firesc, după 60 de ani statul român te consideră bun de muncă, dar prea bătrân pentru puşcărie… Însă istoria recentă ne arată că şi 65 de ani e puţin. Gheorge Dincă, de pildă, are 66 de primăveri. 

În Franţa, limita de vârstă e de 70 de ani, iar liberarea condiționată poate fi acordată doar atunci când nu există un risc sporit de recidivă sau nu sunt suspiciuni că punerea în libertate a condamnatului ar putea provoca o perturbare gravă a ordinii publice.

Prin ordonanţă de urgenţă, Ministerul Justiţiei vrea să adauge în Codul Penal un nou alineat, conform căruia „nu se poate dispune liberarea condiționată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită sau, în cazul pluralității de infracțiuni, pentru una din infracțiunile săvârșite, este de 10 ani sau mai mare, decât după executarea efectivă a cinci șesimi din durata pedepsei”.

E o condiţie ce îi vizează doar pe cei care comit infracţiuni grave. Pe violatorii de copii, de pildă, care pe hârtie pot fi condamnaţi la pedepse cu închisoarea de la 5 la 12 ani. Să luăm cazul unui agresor care, în realitate, primeşte doar 6 ani de închisoare. Azi, el ar putea fi liberat condiţionat după executarea a 4 ani din pedeapsă. Mâine, dacă se schimbă Codul Penal, ar trebui să execute „cinci șesimi”, adică 5 ani din pedeapsă. Ceea ce înseamnă doar 12 luni mai mult în spatele gratiilor. 

Diferenţele sunt derizorii. Modificările aduse Codului Penal de ordonanţa de urgenţă a guvernului Dăncilă sunt făcute demonstrativ şi cu milă pentru infractori. 

Iar copiii care cad victime agresorilor sexuali, răpitorilor şi traficanţilor sunt scoşi declarativ în faţă, cu ipocrizie, ca un soi paravan emoţional ce ar trebui să camufleze perfect marketingul electoral amestecat cu un melanj de concesii între instituţii.    

Urmărește-ne pe Google News