ComenteazăDe-a lungul timpului, noțiuni importante, care au fost percepute de către grupurile politice conservatoare ca fiind nocive pentru societatea românească, au fost dezbătute pe aceeași tonalitate precum se face astăzi cu educația socială. Au fost catalogate ca venind „de afară”. Și, apoi, respinse. Numai că educația sexuală e despre fiecare dintre noi.
Revenind la dezbaterile din acest moment, nu este nimic rău în a discuta și a respinge, având în vedere că trăim în democrație. Dar a perpetua comportamente care ne-au făcut rău în trecut și a nu distinge între „moralitate” și „educație” sunt un rău semănat, unul care nu va fi cules pe loc, ci peste ani, de generațiile viitoare de români.
Bunica română de 23 de ani
Senatorul USR PLUS Irineu Darău atrăgea atenția miercuri, de la tribuna Senatului:
- „Avem cel mai mare număr de mame minore din Europa. Aproximativ 700 de femei sub 15 ani, în fiecare an, devin mame”
- „Avem cel mai mare număr de tineri infectați cu HIV din Europa”
- „Avem cea mai tânără bunică din lume, de doar 23 de ani”
- „Avem cea mai mare incidență de cancer de col uterin”
Senatorii PSD și AUR au contestat puternic predarea educației sexuale în școli. Și aici nu e vorba de politică, în sensul culorii politice.
Senatorul pentru care masturbarea e „acest tip de mizerie”
Iată câteva dintre viziunile despre educația sexuală în școli împărtășite miercuri, în Senat:
Lucian Romașcanu, senator PSD: „La secțiunea sexualitate, citez „bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp, despre masturbarea timpurie”. Dincolo de faptul că suntem persoane mature, personal acest tip de mizerie ca părinte și ca bunic mie îmi generează o reacție profund contra unei astfel de modalități și ideologii neomarxiste de a impune călcarea în picioare a inocenței copiilor noștri”.
Mircea Dăneasa de la AUR: „Omul modern – spun neuroştiinţele, nu eu – are creierul supersexualizat datorită dezvoltării premature a sinapselor sexuale. Şi asta e ştiinţă, nu ideologie. Atunci când sinapsele sexuale se dezvoltă, creierul omului nu mai este apt pentru studiu”.
Senatorul AUR Claudiu Târziu spune că legea are un „interes ideologic” și că „este fals că mamele minore sunt din cauza lipsei educației sexuale”.
„Încercați prin tot felul de acte normative să determinați o schimbare a mentalității. Ne întoarcem în peșteră”, a mai spus Târziu.
Iar Diana Șoșoacă a spus în plen că „A învăța un copil între 0 și 4 ani, conform standardelor privind educația sexuală în Europa, ce e masturbarea, nu cred că v-ar conveni”.
PNL nu a intervenit
La dezbaterea din Senat, reprezentanții PNL, partidul de centru-dreapta, membru al Partidului Popular European, au refuzat să ia cuvântul.
Atitudine pe care au adoptat-o și în trecut, când au avut loc dezbateri pe subiecte controversate, când PNL era forțat să se poziționeze împotriva sferei sau împotriva valorilor care ne fac parte a Uniunii Europeane. Însăși tăcerea este, însă, un răspuns.
Și reprezentanții UDMR au refuzat să ia cuvântul.
În noiembrie 2020, președintele Klaus Iohannis a cerut reexaminarea în Parlament a legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Președintele a intervenit după ce Parlamentul a înlocuit termenul de „educație sexuală” cu „educație sanitară” și a condiționat participarea elevilor la ore de acordul scris al părinților. Senatorii PNL, PSD și UDMR au votat împotriva modificărilor cerute de șeful statului.
Senatul ar trebui să dea un vot pe această lege săptămâna viitoare. Ulterior, legea va intra în dezbaterea Camerei.
România, printre puținele țări din Europa fără educație sexuală obligatorie în școli
În școlile din România, educația sexuală a devenit conținut obligatoriu în biologia de clasa a VII-a, cu tematică legată de anatomie, sănătate, igienă și contracepție. Această programă, adoptată în 2017, a fost aplicată începând cu anul școlar 2019-2020, potrivit edupedu.ro.
Dar opționalul în sine ajunge la doar 6% dintre elevii români (asta a însemnat 150.000 în anul școlar 2019-2020), iar Ministerul Educației și Cercetării (MEC) nu are evidența școlilor care-l fac.
Întrebat joi seară, la B1TV, cum se poate tranșa legea care prevede introducerea educației sexuale în școli, blocată în coaliție, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu a replicat solomonic: „Se poate tranșa cu înțelepciune și cunoscând realitățile”.
Programa pentru educație sanitară o cunosc și are toate lucrurile necesare. Dar este doar disciplină opțională și nu sunt absolut sigur că se face în toate școlile, așa cum ar trebui să se facă, de către profesori care să aibă calificarea de a explica.
Ministrul educației, Sorin Cîmpeanu:
Ministrul a adăugat că „este nevoie de educație sexuală”, dar a subliniat că „este nevoie și de educație parentală”.
România este una dintre cele doar șase țări ale Uniunii Europene care nu au educație sexuală ca materie obligatorie în școli. Celelalte sunt Bulgaria, Cipru, Croația, Polonia și Italia.
Să-ți cultivi trăirea de sine și conșțiința e un pericol în societățile autocratice
Era anul 2000 și eram elevă în clasa a 7-a când în școală a fost o campanie de informare despre îngrijirea personală la pubertate. O doamnă a intrat în clase și a împărțit niște cutii. În ele erau câteva absorbante și broșuri în care se regăseau descrieri ale etapelor pubertății și care sunt diferențele anatomice între băieți și fete.
Mai văzusem corpul uman doar în revista Bravo, pentru că, deși eram în secolul 20, metodele de informare rămăseseră învechite. Majoritatea părinților erau pudici cu privire la un tip de educație de care ei nu au avut parte: cea sexuală.
Părinții noștri au trăit în comunism și au fost privați de orice fel de subiect care era un pericol să cultive conștiința.
Toate interdicțiile și tabuurile din acea vreme nu au făcut decât să inhibe sau să anuleze valorile proprii, expresia și manifestarea trupului și ale minții, care, în mod natural, ar fi trebuit să se dezvolte armonios, înspre creștere, înțelegere și exprimare.
Nicolae Ceauşescu a interzis avortul în România în 1966, astfel că aproape 10.000 de femei au murit din cauza întreruperilor de sarcină autoprovocate. 23 de ani mai târziu, odată cu instaurarea noului regim, româncele au redobândit libertatea asupra propriului corp, iar această libertatea a adus un fenomen nou în România: mamele adolescente.
Educația sexuală înseamnă posibilitatea de a te cunoaște, de a-ți cunoaște corpul și de înțelege care sunt nevoile umane primare, nevoi pe care apoi să ți le poți exprima liber, cu înțelegere și empatie față de tine și de oamenii din societatea din care faci parte.
Frica și manifestarea apăsata „contra” a ceva, în acest caz frica de a nu „călca în picioare inocența copiilor”, de a nu ne îndepărta de valorile creștine, va țese pânze dese în jurul unei practici care îi va separa pe copiii noștri de copiii Europei.
Iar separarea va întreține, în spirala timpului, trauma anilor de comunism și în generațiile viitoare ale României.
O scurtă privire către educația sexuală în Europa
Educația sexuală este predată ca materie obligatorie copiilor din majoritatea țărilor europene, potrivit unui raport al Parlamentului European, („Politici pentru educația sexuală în Uniunea Europeană”, 2013).
Conform definiției emise de Federația Internațională a Planificării Familiale (IPPF) în 2007, care se regăsește în raportul mai sus menționat, educația sexuală vizează „diseminarea informațiilor generale și tehnice, a faptelor și problemelor care creează conștientizare și oferă tinerilor accesul la cunoștințe esențiale și pregătire în comunicare și abilități de luare a deciziilor”. Copiii trebuie „să se bucure de sexualitate atât fizic cât și emoțional, individual, precum și în relații”.
Potrivit aceleiași surse, educația sexuală le oferă copiilor, adolescenților și tinerilor adulți informații despre sexualitate și posibilele ei consecințe negative.
Educația sexuală ar trebui să predea informații complete, oneste și variate, incluzând noțiuni fiziologice și aspectele relaționale ale sexualității.
Educația nu trebuie să trateze doar aspectele fizice, fiziologice și biologice ale reproducerii, dar și aspecte etice, morale și emoționale, conform IPPF.
Ea este obligatorie prin lege în aproape toate țările din Uniunea Europeană, însă aspectele juridice, financiare și practice ale acesteia sunt modelate de opiniile sociale și politicile existente în fiecare țară. Astfel, abordarea conținutul și calitatea cursurilor diferă.
Țările nordice și Benelux sunt cunoscute pentru că au cea mai înaltă calitate a educației sexuale, în timp ce Estul și statele din sudul Europei au educație sexuală deficitară sau inexistentă, potrivit raportului PE.
- În toate cele 24 de state europene incluse în raport, se predau în școli teme biologice și anatomice.
- În 18 state sunt predate teme legate de iubire, căsătorie, parteneriate și, în tot atâtea țări, sunt predate teme legate de violență domestică și abuz sexual.
- În 17 țări se predau informații despre sarcină și naștere,
- Contracepția e abordată în programa școlară din 12 țări.
- Informații despre bolile cu transmitere sexuală se predau în 15 țări.
- Consimțământul reciproc este predat în 10 țări.
„În ultimele câteva decenii, este recunoscut tot mai mult și există dovezi că predarea aspectelor cognitive, emoționale, sociale și fizice ale sexualității poate avea impact pozitiv asupra copiilor și asupra sănătății sexuale și reproductive a tinerilor”, susține Comisia Europeană în studiile pe care-și bazează recomandările.
Apar și dovezi care sugerează că furnizarea de programe de educație sexuală copiilor și tinerilor, la școală, poate avea un efect pozitiv asupra unor probleme mai largi ale societății, precum egalitatea de gen, drepturile omului, bunăstarea și siguranța copiilor și tinerilor.
Comisia Europeană:
Generații întregi au crescut, în toată lumea, private de înțelegerea propriilor nevoi intime. Nu e doar o separare de propriul corp, o lipsă de încredere de a fi tu însuți. Educația sexuală nu înseamnă să judecăm ce a fost, ci să încercăm să nu repetăm.