Libertatea este partener media al lansării cărții lui Snowden pentru că presa este distribuită în rolul democratic de a-i descuraja pe cei puternici și de a participa, prin distanță critică, la ținerea sub control a tendinței statelor de a-i controla pe cetățenii lor.
În același timp, încurajăm opiniile diferite. O astfel de perspectivă, practic împotriva demersului general al lui Snowden, are astăzi Claudiu Săftoiu, fost șef al Serviciului de Informații Externe, membru al PNL și invitat în paginile Libertății.
Până la urmă, asta e diferența între o instituție de forță și un ziar. Ceea ce la NSA sau la SIE trece drept subordonare sau trădare, în sfera publică devine dezbatere necesară.
Mica istorie a unei mari erori – cum a confundat Snowden mijloacele cu scopul
Publicul român se va delecta, începând din 18 septembrie, cu mărturiile despre propriile reușite vinovate ale lui Edward Snowden, descrise în cartea “Dosar permanent”. Evenimentul editorial este susținut de Libertatea, ca partener media, și va facilita, prin lectură, accesul la viața și la alegerile unuia dintre cei mai controversați așa-ziși “avertizori de integritate” ai Americii.
Pe scurt, despre veșnic tânărul Edward Snowden: pe parcursul celor trei ani (2010 -2013) de activitate în cadrul NSA (Agenția Națională de Securitate), Edward Snowden a lucrat îndeaproape cu entități subordonate sau partenere NSA, inclusiv CIA, atât în America, cât și în Europa.
El a fost martorul unor acțiuni desfășurate de CIA în Europa și, într-un final, a cunoscut și programul de arhivare electronică nealeatorie “Prism” – inițiat de agențiile de spionaj americane, în 2008, în lupta lor de combatere a terorismului pe teritoriu american.
Acesta consta în interceptarea de emailuri, conversații telefonice și sms-uri, prin acorduri confidențiale încheiate cu marile motoare de căutare pe internet, coloși din online și din industria telecom americană.
“Prism” avea rolul de a stoca conținut electronic, pentru ca, ulterior, prin softuri complexe de analiză lingvistică și de comportament online, să caute indicii relevante, referitoare la posibila organizare de atacuri teroriste, din interiorul societății americane, agregate de persoane perfect integrate, dar cu activități suspecte, relevate în eventualele informații apărute în corespondența electronică personală.
Programul nu avea rolul de a supraveghea populația Americii, care numără aproximativ 327 de milioane de cetățeni. Supravegherea masivă, cvasitotală, a sute de milioane de oameni, într-o societate deschisă, este practic imposibilă.
Dar această imposibilitate i s-a părut posibilă tânărului Snowden.
Fără să fi beneficiat de o pregătire inițială de analist „intelligence” – un fel de spion de birou -, Edward Snowden, contractor IT-ist, făcând parte din personalul necombatant al serviciilor de informații americane, nu a înțeles că “Prism” este un mijloc de stocare a unor informații digitale, și nimic mai mult.
Informațiile respective urmau să fie trecute ulterior prin filtre analitice complexe, pentru eventuala descoperire a unor legături primejdioase, planuri sau acțiuni cu finalitate teroristă.
Într-un cuvânt, Snowden a confundat pur și simplu mijloacele, instrumentele utilizate de NSA (în cazul de față, un soft de arhivare digitală – “Prism”, conceput strict pentru combaterea activităților teroriste pe teritoriul American) cu un scop închipuit numai de el: anume că NSA supraveghează întreaga populație a Statelor Unite ale Americii.
După ce a ajuns la o concluzie greșită, plecând de la o premisă falsă, Edward Snowden s-a transformat el însuși într-un “om de interval”, aflat într-un “limbo”, la margine de orice, cu o personalitate absolut ambiguă: nu este nici un contractor IT responsabil al NSA, cu care a semnat un acord de confidențialitate, nici un “avertizor de integritate” veritabil; nu este nici un posesor de informații vitale din sistemul de informații american, nici un trădător autentic.
Nefiind pe deplin conștient de resortul acțiunilor sale, tânărul IT-ist a sustras, senin și împăcat, aproximativ 1,7 milioane de documente arhivate de NSA, pe care le-a încredințat spre publicare unor jurnaliști americani, cu care s-a întâlnit la Hong Kong.
Doi ani mai târziu, bucuroși de “pleașcă”, cei doi jurnaliști au realizat filmul documentar “Citizenfour”, laureat cu Premiul Oscar în 2015, la categoria film documentar.
Snowden – fugar american sub oblăduirea Moscovei – are un viitor sumbru
După ce s-a “detonat”, din rațiuni întortocheate – bine manipulate de orice urăște lumea liberă, dar mai ales pe americani -, Edward Snowden a fugit de justiția americană, care îl condamnase la 30 de ani de închisoare, pentru divulgare de secrete de stat.
El a găsit refugiu, în 2013, într-un aeroport rusesc, apoi în Rusia lui Putin, din care va trebui să iasă în 2020, când îi expiră prelungirea permisului de ședere.
O dramă personală permanentă, într-un “Dosar permanent”
Pentru că nu a fost niciodată un spion în adevăratul sens al cuvântului – cu pregătire specifică complexă – Edward Snowden, un programator de sistem IT, instruit strict în activitatea de gestionare a instrumentarului digital al NSA și CIA, nu a realizat rolul lui “Prism” în stricta culegere de informații, menită să ducă, în urma unui proces analitic anevoios, precaut și intens, la valorificarea unui obiectiv de importanță națională.
El a crezut că “Prism” este un scop în sine, nu un mijloc informativ, a crezut că “Prism” este un “Big Brother” american, la fel de nociv precum era descrierea sistemului de supraveghere orwellian, din cartea-cult “1984”, sau din tipologia polițienească din societatea chineză, doi din cea rusă, în care și-a găsit adăpostul degradant.
O soartă fără egal – un american liber, care atacă la temelie americanismul occidental
Indignat peste măsură de propria neînțelegere a sistemului “intelligence” american, Snowden a ales “eroismul” trădării. El nu a fost niciodată bine informat în legătură cu spionajul american. Și nu a înțeles cu adevărat menirea majorității documentelor furate de la NSA. Care nu supravegheau, cel mult monitorizau.
Aflat de șapte ani în Rusia, Edward Snowden este acum un om absolut inutil, informativ. De fapt, el a fost inutil de la început.
Informațiile de primă mână, cum sunt cele arhivate de programul “Prism”, nu reprezintă nimic, dacă nu sunt rezultatul unui proces analitic informativ final. E ca și cum ai primi plocon, în pragul ușii, un munte de minereu, din care numai câteva pepite infime de aur ar putea rezulta, dacă sunt și acelea, truditor cernite de destinatar.
Anul viitor – 2020 – , viza de ședere temporară în Rusia a lui Edward Snowden expiră. El a reușit să se facă util regimului putinist prin discreditarea agenţiilor occidentale de spionaj. Snowden a cauzat multe neajunsuri și daune Occidentului. Uluitor, supus unor condiționări ale intereselor rusești în lume, datorită situației umane în care se află, veșnic tânărul Edward toarnă, fără să înțeleagă, delațiuni pe placul Rusiei.
Snowden a cauzat multe neajunsuri și daune Occidentului. Uluitor, supus unor condiționări ale intereselor rusești în lume, datorită situației umane în care se află, veșnic tânărul Edward toarnă, fără să înțeleagă, delațiuni pe placul Rusiei.
El afirmă: “Nu doar serviciile secrete americane spionează la scară largă, ci și europenii. Sub pretextul terorismului, agențiile speciale din Marea Britanie, Spania, Franța și Germania folosesc aceleași tehnici de supraveghere în masă”. Asta susține fostul colaborator al NSA, Edward Snowden.
Uitările lașe ale lui Snowden
Ceea ce uită veșnic tânărul Edward Snowden – în declarațiile sale publice, avizate “în orb” de FSB, serviciul de informații externe al Federației Ruse – este să constate nocivitatea războiului informațional rusesc – pe care nu îl amintește, neînțelegându-l, sau doar omițându-l!-, în destructurarea încrederii în construcția europeană a UE și subminarea rolului SUA în pacea lumii, prin nenumăratele încercări în limitarea acțiunilor teroriste la nivel global.
Mai mult, Snowden rămâne autorul ignorant al breșei de neîncredere, spintecată absurd și idealist în interiorul relației Europa-SUA.
În lumea informațiilor, întrepătrunderea intereselor naționale vitejești este un fapt cotidian crunt, crud și visceral, dar nu dizolvant, în relația de cooperare.
Deasupra intereselor națiunilor legitime și justificabile istoric tronează obiectivele umanității pe care o construim, peste fruntariile tehnologiei următoarei sute de ani, provocate de apariția intruzivă a A.I. (inteligența artificială, a roboților cibernetici și bio-mecanici), în viața de zi cu zi, și de explorarea spațiului extraterestru, periculoasă și provocatorare.
Libertatea societăților umane, a indivizilor sociali care compun comunitățile pacifiste și progresiste peste tot în lume, reprezintă scopul suprem al contextul politic internațional și de securitate.
Până acum, Edward Snowden s-a dovedit un detractor naiv al Occidentului – în linia moartă pe care singur și-a întins-o – împotriva Occidentului, care se apără inclusiv cu armele adversarului.
Aștept nerăbdător să îi citesc confesiunea “avertizorului de integritate” (sic!) american, în care s-a refugiat, în cartea lansată în România, pe 18 septembrie. Spre luare aminte!
Nu îl deplor pe Snowden. A căzut în propria capcană a incompetenței la locul de muncă.
A produs daune cu privire la modul de operare al americanilor, pentru apărarea unor idei de progres social și economic la nivel global. Pentru acestea, americanii au capturat, prin atac și control militar, regiuni ale lumii care le asigurau energia petrolieră și consumul energetic intern. E un fapt istoric, de netăgăduit.
Astăzi, SUA sunt independente energetic, sub președinția lui Donald Trump, care cere cu bună-știință retragerea din zonele petroliere de alimentare, de patru ani.
Uniunea Europeană îi susține lui Edward Snowden demersul de om liber, descătușat de obligații de securitate. Entitățile informative europene, cum sunt BND-ul german sau problematica Elveția, și nu numai, îl califică drept trădător pe fostul contractor IT al NSA.
Acum, Edward Snowden e un salahor al ideologiilor antioccidentale care nu îl reprezintă.
În schimb, a reușit un lucru senzațional: a ridicat vălul privind munca sacrificială a celor care garantează pentru o societate în echilibru, cu costuri de integritate pierdute din start. Aceasta este societatea americană, unde – în sala motoarelor – uleiul arde la temperaturi foarte înalte, care ard, mai întâi, principii de moralitate fundamentale. Pentru ca mai sus, pe punte, viața să se desfășoare normal. Totul merge ca uns.
Din când în când, mai apare un Snowden, care ne lămurește că arderea arde.
Bine ai venit în dezbaterea din România, Edward Snowden!