Până la această oră, peste 129.000 de oameni au semnat o petiție online prin care cer reintroducerea pedepsei cu moartea. Numărul lor crește vertiginos cu fiecare oră. Sunt femei, bărbați, români din Caracal sau români din diaspora.
Alexandra trebuia să trăiască pentru ea, dar și pentru noi fiindcă putea să reprezinte speranțele noastre pentru o societate mai bună. Numai că ne-am consumat speranțele înainte de a ști că le avem.
Suntem triști, dar mai ales înverșunați când vedem în presă chipul zâmbitor al fetei care nu mai e printre noi lângă ochii tulburi ai ucigașului. Ambele trăiri sunt umane și întemeiate.
La fel cum este și revolta față de statul român pentru că, prin incompetență și indiferență, nu ne-a luat-o doar pe Alexandra, ci și încrederea că suntem în siguranță. Ne este frică. Pentru noi și pentru cei dragi.
Să învățăm de la Alexandra!
Este firesc să simțim asta, dar haideți să ne păstrăm calmul la fel cum a făcut și tânăra de 15 ani când Gheorghe Dincă i-a spus în mașină că vrea să facă sex cu ea. Haideți să ne gândim la cum am putea să ne salvăm în viitor, la fel cum a făcut și Alexandra când a găsit puterea și luciditatea de a suna la 112. Haideți să învățăm de la ea.
Îi rog pe cei peste 129.000 de oameni care au semnat petiția pentru reintroducerea pedepsei cu moartea să se gândească că asta nu este dreptate, ci doar exprimarea nevoii de a ne răzbuna. Afirmația o fac fără a judeca pe niciunul dintre semnatari, pentru că răzbunarea nu-și are loc doar în discuțiile despre moral și imoral.
Ea se află în instinctul fiecăruia dintre noi de când există omenirea. Pe de altă parte, noi putem trăi în societăți civilizate în primul rând pentru că ne-am reprimat pornirile atavice.
Dacă îl condamnăm la moarte pe Gheorghe Dincă sau pe orice alt criminal nu vom avea decât o satisfacția iluzorie de moment. Moartea lui nu ne-o va aduce înapoi pe Alexandra și nu ne garantează că pe viitor nu vor mai fi victime.
Criminalitatea în statele unde (nu) se aplică pedeapsa cu moartea
Amnesty International, o organizație care monitorizează cum sunt respectate Drepturile Omului pe întreaga planetă, spune că nu există nicio dovadă că în statele unde se practică pedeapsa capitală rata criminalității este mai scăzută față de cele unde se aplică închisoarea pe viață.
Într-un studiu din 2008 în care au fost chestionați cei mai buni specialiști în criminologie din SUA peste 88% dintre respondenți au afirmat că pedeapsa cu moartea nu scade rata criminalității.
Totodată, un alt raport realizat în SUA în 2007 arată că în statele care aplicau pedeapsa capitală procentul criminalității ajungea să fie și cu 42% mai mare față de statele care o aboliseră.
Pedeapsa cu moartea este ireversibilă
Apoi, ar fi bine să ne gândim că uneori instanțele greșesc, însă pedeapsa cu moartea este ireversibilă. Riscul de a lua viața unei persoane nevinovate nu poate fi niciodată eliminat. Din 1973, peste 160 de deținuți condamnați la moarte în SUA au fost mai târziu exonerați pentru că erau nevinovați, mai arată Amnesty International.
În America pedeapsa capitală este mai scumpă decât detenția pe viață
Iar dacă vorbim de costuri, deși la prima vedere am putea spune că dăm prea mulți bani pentru întreținerea deținuților care oricum stau în penitenciare supraaglomerate, lucrurile nu sunt atât de simple nici aici. Un raport realizat la nivelul a 15 state americane în perioada 2000-2016 arată că este mult mai costisitoare pedeapsa capitală decât detenția pe viață.
Mai trebuie să ne gândim și că pedeapsa capitală este folosită ca instrument politic în statele autoritare care vor să scape de vocile critice la adresa puterii. Or, noi ce fel de stat vrem să fim? Unul democratic și european, care respectă Drepturile Omului, chiar și dreptul fundamental la viață al unui individ care a sfâșiat o țară întreagă, sau vrem să ne aliniem unor țări precum Iran sau Sudan?
Numărul de sentințe finale s-a înjumătățit în ultimii 10 ani
La nivel internațional numărul de condamnări la moarte s-a înjumătățit în ultimul deceniu. Dacă în 2007 au fost înregistrate peste 1.253 de execuții, în 2018 numărul lor a ajuns la 690. Firește că există și excepții. De pildă, în statul american Texas numărul de execuții s-a dublat din 2017 până în 2018, dar cifrele evoluției generale rămân de necontestat.
Noi, cetățenii acestei lumi, am devenit mai civilizați pentru că am înțeles că violența nu naște decât violență și că trebuie să ne uităm în primul rând la cauzele crimelor, nu la efecte. Asta ar trebui să ne intereseze dacă vrem să salvăm vieți, nu să le curmăm.
Ne întoarcem în România unde:
- Unul din patru cetățeni are probleme de sănătate mintală, dar cu toate astea n-avem un program național de recuperare și integrare coerent pentru ei;
- 55% din populație crede că violul este justificat în anumite situații și 26% crede că violența împotriva femeilor e provocată de victimă, dar nu învățăm în școală despre ce înseamnă consimțământul într-un cuplu și că violența asupra femeilor este de fapt forma cea mai brutală a inegalității de putere dintre ele și bărbați;
- Un singur psiholog școlar este arondat la sute de elevi, deși oricare dintre ei ar putea fi supus violenței în familie;
- În miezul furiei și al dezgustului, să recunoaștem că nu simțim nici a mia parte din frica și dezamăgirea pe care a simțit-o ea și să învățăm de la Alexandra!