Efectul inegalității: Nigeria, o țară cu resurse unde copiii au rație de 0,5 l de apă pe zi

Într-un fel, mi-am amintit de ceea ce am observat în județul Bistrița-Năsăud în primăvara lui 2021, atunci când, împreună cu Cătălin Berescu, am vizitat câteva sate de romi extrem de sărace, cu oameni ce trăiesc în condiții disperate (Cătălin știe foarte bine cartografia tuturor acestor locuri ale mizeriei și disperării din România.)

Este o rușine pentru umanitate că în lume există așa ceva. Am vizitat în Nigeria sate unde copiii o rație de 0,5 litri de apă pe zi. Apa este extrem de rară în aceste localități, iar ideea de a bea apă pe săturate, așa cum e normal pentru oricare dintre noi, pare un vis imposibil.

În Nigeria, o țară bogată în resurse naturale, cu petrol și minerale care ar putea susține întreaga Africă la un nivel economic decent, există multiple spații ale sărăciei extreme.

Așa cum scria The New York Times pe 19 iulie 1995, „Nigeria, bogată în petrol și resurse minerale, ar trebui să fie una dintre cele mai prospere și de succes țări ale Africii”. Dar nu e așa. Întrebarea este: de ce nu se întâmplă acest lucru?

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Resurse versus condiții de viață

Există o contradicție fundamentală între resursele naturale abundente ale Nigeriei și condițiile de viață extrem de precare ale populației sale. Resursele de petrol ale țării sunt imense, iar Nigeria este unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume.

Cu toate acestea, bogăția generată de aceste resurse nu s-a transformat în beneficii semnificative pentru majoritatea populației. De fapt, dezechilibrele economice și corupția politică au împiedicat dezvoltarea unui sistem social echitabil, iar veniturile din petrol sunt cel mai adesea direcționate către o mică elită.

Astfel, resursele naturale au ajuns să creeze mai multe inegalități decât să contribuie la prosperitatea colectivă.

Într-un sat cu câteva sute de locuitori, am găsit o școală primară, dar nu era o școală publică, așa cum m-aș fi așteptat, ci o școală privată, și nu una oricare, ci o mică dărăpănătură insalubră.

Mă întreb care sunt acei săteni săraci lipiți pământului care-și pot trimite copiii la școală. Aceste realități sunt cu atât mai șocante cu cât ele reflectă un sistem economic care, în loc să îmbunătățească viața cetățenilor, îi condamnă la un ciclu perpetuu de sărăcie.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Este incredibil ce egoiști suntem ca specie umană. Am fost la inaugurarea a două fântâni în două sate sărace, Yimitu (Furtul este tabu în comunitatea Yimitu. Aceasta este legată de credința că oricine fură este pe cale de a-și pierde viața.) și Maraban trakusara, la 20 de km de Abuja. Fără apă, fără electricitate, fără nimic.

În aceste sate apă înseamnă aur. Se cumpără apă, 10% dintr-un dolar pe 20 de litri de apă. Pare ieftin, dar oamenii nu au bani, nu există decât agricultură de subzistență, mult diferit de ceea ce înseamnă asta în Europa. Oamenii sunt de fapt săraci lipiți pământului. Este de-a dreptul șocant să vezi așa ceva.

Oamenii sunt puri, sunt atât de blânzi. Se bucurău că vor avea apă. Nu se poate imagina așa ceva. Poți vedea în poze, în filme documentare, dar nu e același lucru. Trebuie văzut cu ochii și percepi altcumva lumea. E complet diferit de lumea imaginilor. Sunt mirosurile, expresiile fețelor, căldura și tot mediul înconjurător.

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Niciodată nu am văzut bunătatea în stare pură. Oamenii mizeri, în ultimul stadiu de sărăcie, sunt ca niște sfinți în zdrențe. Sunt, cum zic jainiștii, „îmbrăcați cu cerul”. E o experiență dură, formidabilă. Sărăcia extremă i-a transformat pe acești oameni, i-a făcut puri.

În satele vizitate nimeni nu cerșea, toți erau doar curioși și foarte umili, foarte umani, e o experiență la limită să vezi așa ceva. Niciodată nu am trăit așa ceva. Niciodată! Este o experiență teribilă.

Efectele inegalității economice

În acest context, nu putem să nu observăm o tendință globală: țările în care inegalitatea economică crește se confruntă cu probleme din ce în ce mai mari în privința accesului la servicii fundamentale, cum ar fi sănătatea, educația și locuințele.

În plus, este evident că inegalitățile economice nu afectează doar nivelul de trai al oamenilor, ci și mediul înconjurător. Țările mai inegale tind să aibă politici mai puțin eficiente în ceea ce privește protecția mediului și gestionarea resurselor naturale, ceea ce poate duce la daune ecologice pe termen lung. 

Pe de altă parte, țările care au ales să reducă inegalitățile economice, prin politici mai echitabile și prin promovarea unui sistem de protecție socială robust, au reușit să construiască economii mai stabile, cu un nivel de trai mai ridicat și o calitate a vieții mult mai bună.

Este o lecție importantă ce trebuie învățată, mai ales în contextul global actual, unul în care inegalitățile între națiuni și în interiorul lor devin din ce în ce mai accentuate.

Omenirea este încă în faza copilăriei sale din moment ce aceste realități economice ale sărăciei extreme se întâmplă la scară mare și la foc automat. Gândindu-mă la toate acestea, nu pot să nu îmi aduc aminte de cuvintele lui Oscar Wilde din The Soul of Man under Socialism: „O idee care nu este periculoasă nu merită să fie numită nicicum idee.” Aceste cuvinte capătă un sens și mai profund în fața inegalităților extrem de vizibile și periculoase pe care le trăim.

Mă gândesc și la Danny Dorling și la The Equality Effect (2018). Efectul Egalității este aproape magic. În țările în care există mai multă egalitate, oamenii sunt, în general, mai fericiți și mai sănătoși, criminalitatea este mai scăzută, creativitatea este înfloritoare și nivelul educațional este mai ridicat.

Țările care aleg să urmeze o cale a egalității beneficiază, de asemenea, de o prosperitate economică mai mare. Acestea nu sunt doar teorie, ci dovezi clare și măsurabile.

Nu putem să nu ținem seama de David Graeber și David Wengrow – Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii -, un volum care ne oferă o perspectivă diferită asupra evoluției umanității și asupra modului în care modelele economice și sociale ar putea fi gândite altfel pentru a adresa inegalitățile persistente. Omenirea are nevoie de idei noi, de idei care să producă efecte. Drumul acesta al inegalităților extreme pare înfundat și fără de speranță!

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News