Elon Musk pozează în salvatorul libertății de expresie când anunță că vrea să cumpere Twitter. De fapt, e altceva

S-a găsit libertate de expresie. Era într-un ziar pitită, fără vizualizări. Celebrăm libertatea de expresie ca pe descoperirea unei ursoaice panda însărcinate. E ceva rar, frumos, pe cale de dispariție, pe care o ținem în grădini special amenajate. Dar, cum atrag atenția unii ecologiști, sunt și animale urâte, nedrăguțe, pe lumea asta pe cale de dispariție, pe care nu prea le băgăm în seamă. Panda e doar gradul maxim de „drăguț”. 

Cam așa e și cu libertatea de expresie. Ideea era să se răspândească, să devină bun comun, ca apa caldă. Acum un secol, apă curentă aveau familiile marii burghezii. 60 de ani mai târziu, o familie de muncitori putea avea acces la apă caldă. Asta e marea victorie a civilizației. Însă libertatea de expresie a rămas un bun de lux. Și, atenție, vorbesc despre țările din blocul vestic. Libertatea de expresie poate fi inhibată prin crearea unei „opinii publice” defavorabile. 

(De exemplu, în lume, dacă spui acum că Assange e o victimă, ești automat taxat de putinist. Iar în România, dacă te apuci să întrebi de plagiatele din zona liberală, s-ar putea să ți-o furi pentru că aici s-a construit narativul că numai pesedistul e un hoț intelectual, liberalul și useristul sunt salvatorii. Această narațiune se întoarce acum în capul unor ziariști care au susținut ideologia de dreapta. Asta se întâmplă în cazul Emiliei Șercan. Cât timp plagiatele au folosit politic pentru dreapta au fost ziariști-eroi. Acum, sunt tratați ca amenințări, pentru că și Ciucă a furat intelectual.)

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Cazul Musk & Twitter

Elon Musk e dependent de o rețea de socializare, de Twitter, cea mai populară rețea de opinie, știri, diplomație (în SUA și vestul Europei, nu și în România, unde Facebook domină încă zona).

Musk a achiziționat o parte mare din acțiuni și recent a dat lumea peste cap anunțând o ofertă uriașă (peste 40 de miliarde) de preluare completă. Nu știu câți oameni serioși îl și cred, dar, vorba lui, „tehnic, am banii ăștia”. Practic, ar trebui să vândă multe acțiuni Tesla, ceea ce e puțin probabil.

De ce o face? Pentru că poate. Asta ar fi ideea principală. Unii fac cearșafuri de filosofie. Însă, după mine, treaba e simplă. Așa cum Jeff Bezos, bossul Amazon, și-a luat Washington Post, Musk a făcut un pas înainte: De ce n-aș lua o rețea întreagă de comunicare? De ce să mă mulțumesc cu un producător de conținut?

Problema cu Twitter sau Facebook e că se dau doar „distribuitori” când sunt, de fapt, producători de conținut, chestie care vine cu responsabilități. Tot așa cum Uber se dă „aplicație” când, de fapt, e firmă de transport în toată regula.

Musk ne-a anunțat la o conferință TED, unde altundeva?, că nu e pentru bani. E pentru civilizație! Vrea să facă lumea mai bună. Sigur că da. Lumea asta mai bună însemnând să poată manipula și mai nestingherit piața de crypto, de exemplu. Problema e că sunt mulți care-l cred, și mai mulți cred că Twitter e o mostră de „nedemocrație” și că trebuie să vină Musk-eliberatorul.

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

Iar Musk știe perfect unde să atace. Ce vrea el să elibereze, de fapt? Algoritmul! Metoda prin care cenzurezi răspândirea informației. Acolo e și puterea Google, și puterea Facebook: felul în care pe unii îi promovezi mai mult, pe alții mai puțin.

De fapt, aici e problema. Nu pe cine interzici! Ci pe cine pui mai în față. De ce promovezi un anumit tip de mesaj mai mult decât pe altul. Mulți discută de cenzură. Când, de fapt, poți scrie orice, dar poți rămâne aproape nevăzut pentru comunitate. 

Ce uită să spună Musk e că poți elibera algoritmul – el vrea să-l dea tuturor și toți să-și dea cu părerea cine și ce ar trebui interzis sau nepromovat –  făcându-l mai rău decât e. Și știți care e paradoxul? Cum e acum, Twitter e ceva mai democratic decât Facebook sau Google, care sunt de-a dreptul discreționare. 

Care e problema de fapt

Libertatea de expresie a fost scoasă la produs. Asta e problema. Idei, credințe sunt vândute la kil. Asta ar fi premiera, că niciodată diferendele culturale, ideologice nu au produs bani în mod direct, așa cum producea vânzarea unei mașini sau a unui ou.

Or, rețelele de socializare au descoperit că una din ultimele rămășițe nemonetizate erau credințele, prejudecățile, ideologiile etc. Și le-au tratat ca atare. Zuckerberg venea cu ideea sinistră pe când era la facultate să-și pună colegii să își dea un rating – mai grosolan, dar adevărat spus, să le dea note femeilor din campus. Partea erotică e explodată. O întreagă generație dă din fund, a intrat într-o febră a producției de inimioare și, eventual, bani, vânzându-și o imagine a corpului. Zuckerberg a ghicit că e profit de făcut în cruzimea cu care ne „cântărim” unii pe alții.

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

Etapa a doua a fost vânzarea „scandalurilor culturale”. Deodată, au revenit lupte pe care unii le credeau tranșate. Egalitatea pentru femei, drepturi pentru minorități, stânga socială, dreapta de o mie de feluri, toate astea au fost puse de algoritm să producă scandal și bani. Sau, contraintuitiv, să producă comunități artificiale care să trăiască prin continuă confirmare: așa-numita „bulă”. Deci rețelele ajută la organizarea unor triburi culturale care dau periodic bătălii producătoare de audiență.

Un fost ștab la Reddit (Yishan Wong) i-a și dat o replică lui Musk într-un mod interesant. El spune că Musk e din generația aia care încă fetișizează libertatea de expresie. Și viața privată, aș adăuga eu, un alt construct problematic. Mai spune Yishan că s-ar vedea asta din faptul că Musk a intrat târziu pe piața crypto, acolo unde erau deja de ceva timp ăia care au priceput că realitatea s-a mutat toată online.

Yishan spune că generația lui, ăștia născuți direct în rețele și online, nu dau doi bani pe ideologii și „războaie culturale”, că dacă ar fi după ei le-ar îngropa pe toate și și-ar vedea de făcut bani. Aici e naivitatea noii generații care nu știe ce e aia monopol, resetare, nu știe ce schimbări radicale poate provoca un atac agresiv asupra unui mod de viață (un război, de exemplu). Musk, în schimb, e maestru în acest joc dublu. Doar el e antreprenorul care se dă mare „liber”, în timp ce e expert în negociat cu toată lumea în extras bani publici, c-o fi vorba de Obama sau Trump. Zilele trecute se arăta scârbit că scria „pace” pe peretele unui club de fițe din Berlin. El fiind erou luptător în Ucraina, cu sateliții lui. Iată-l pliindu-se și pe retorica războinică a lui Biden, după ce acum câțiva ani îl peria pe Trump. Asta e libertatea de expresie a lui Musk. 

Marea neînțelegere

Deci marea neînțelegere vine chiar din cum percepem și se vor percepute personaje precum Musk, Gates, frații Koch etc. Și anume că pot apărea un soi de supereroi, semizei, care să facă bine. Ceea ce e greșit. Apa curentă în casele celor mulți a fost o mișcare colectivă imensă, istorică, globală, n-a fost adusă de semizei pe pământ. Politică în adevăratul sens al cuvântului, adică făcută de cei mulți. 

Libertatea de expresie pentru Musk sau pentru fanaticii noii tehnologii e doar păstrarea status-quoului. Ei vor ști să bage pumnul în gură cui contează cu adevărat: celor care vor să le taxeze averile de exemplu. Ei și fanii lor îi bagă imediat la „coșul de gunoi al istoriei”, când, de fapt, ăia ar fi singura soluție cât de cât normală – că doar ideea n-o fi să ne întoarcem la un soi de sânge albastru tehnologic, feudalism tiktokian sau twitterian. 

Așa că mare atenție cu libertatea de expresie. Ea e în mare măsură o marfă. Cât timp e o marfă, întotdeauna vei avea senzația că ești manipulat. Marea eliberare nu ar fi vânzarea” către unul sau altul, ci inventarea unui sistem public de reglaj și control. 

Libertatea de expresie nu s-a democratizat. A rămas privilegiul unor aleși. După invazia Rusiei, priviți cât de pervers a fost sucită această libertate de expresie. Presa liberă și democrată vorbește în proporție de 95% de militarizare și război ca să apere lumea liberă. Dar nu mai tolerează nici o idee de demilitarizare. De fapt, n-am văzut decât ce ușor distrugi libertatea când ți se dă un motiv bun. Libertatea de expresie e atât de fragilă pentru că, de fapt, milioane de oameni nici nu i-au prins gustul, nu o simt ca pe pâine și ulei sau ca pe apă curentă. Niște mărfuri atât de importante încât ar trebui să nu mai fie mărfuri. Deocamdată, libertatea asta e un soi de BMW sau Mercedes, o marfă de lux pe care o iubesc mulți și o au puțini. 

Avertisment

O muncitoare în textile mi-a explicat care sunt limitele comunicării sale cu patronii. Pe la câți a lucrat s-a obișnuit să fie păcălită în fel și chip. Ultima redută a rămas politețea. Când un patron se mai și apucă să înjure muncitorii, pleacă. La cât e de mic salariul și la cât de mare e cererea de forță de muncă, într-un fel straniu își permite această „libertate”. De a spune stop unui comportament inuman. Pentru mine, libertatea de expresie începe de aici, aici este fundamentul de la care începi să contruiești. Or, discuțiile de acum sunt toate despre cum construim libertatea de sus în jos, de la cât le dă voie unul sau altul să vorbească. Sigur că muncitoarea noastră ar putea anonim să explodeze de libertate de expresie pe facebook sau twitter, să-i vândă ăia nemulțumirea pe niște grupuri mai progresiste. Și? 

Suntem într-un punct în care generațiile crescute în rețelele de socializare încep să se plictisească de sceneta „dezbaterii”. Vor fi complet înghițite de manipularea comercială a credințelor intime. Și, poate, vor zice curând, hai, las-o cu libertatea de expresie, spune direct ce vrei să ne vinzi.

Foto: EPA

Urmărește-ne pe Google News