Concursul pentru a intra în rezidențiat este o competiție. Mai mulți absolvenți de medicină se bat pe un număr limitat de locuri, așa a fost dintotdeauna și așa e firesc să fie.
Dacă numărul de locuri scoase de la concurs este suficient de mare este discutabil, având în vedere criza majoră de resursă umană în sănătate. Tot discutabilă este structurarea pe specialități și geografia acestor locuri la rezidențiat – măsura în care ele răspund cu adevărat nevoilor din spitale, clinici și cabinete de medicină de familie.
După ce s-a dat deja examenul și o parte din tinerii medici au obținut punctajele necesare pentru a intra la specialitate, Ministerul Sănătății decide că este momentul să suplimenteze numărul de locuri, pentru a le da șansa să facă rezidențiatul tuturor celor care au obținut notă de trecere, adică peste 60% din punctajul pe țară, pe domeniu.
Aproape 2000 de locuri în plus, create din pix
Astfel se creează din pix locuri în plus pentru pregătirea rezidenților. La medicină generală nu vor mai fi 3.960 de rezidenți, cum era planificat, ci încă 937 de rezidenți, o creștere de peste 20%.
Și ca aceștia să poată fi pregătiți, printr-o ordonanță de urgență care a fost aprobată de guvern aseară, dar nu este încă publicată, Ministerul deschide rezidențiatul către spitalele private, spitalele militare și cele județene.
Spitalele private, deja anunțate – nu și criteriile prin care au fost alese
Ba mai mult, când anunță această decizie, ministerul, prin secretarul de stat Horațiu Moldovan dă și numele coloșilor din privat care vor putea pregăti rezidenți: Monza, Medlife, Sanador, rețeaua Regina Maria.
Graba și lipsa de transparență a măsurii aprobate de guvern nasc întrebări esențiale:
- De ce ministerul decide să schimbe regulile jocului în mijlocul concursului pentru rezidențiat? (Peste o săptămână, conform planificării, rezidenții își vor alege specialitățile și centrele de formare, în ordinea punctajului obținut). De ce pentru o astfel de măsură nu se mai putea aștepta un an, pentru a aloca timp și dezbaterii publice?
- Care va fi impactul bugetar al acestei măsuri, ținând cont că, numărând și locurile nou aprobate la farmacie și medicină dentară, rezultă un total de 2000 de tineri medici angajați ca rezidenți de statul român în 2020? Cine va acoperi salariile medicilor angajați în spitalele private ca rezidenți? (Ministerul a avansat ipoteza că e posibil să preia clinicile private o parte din salariu, dar nu a spus cât și cum. Asupra întregii măsuri planează încă incertitudinea):
- Ce îl face pe ministrul Sănătății, Victor Costache să creadă că această liberalizare a rezidențiatului îi va ține pe medici în țară odată specializați, având în vedere că nu rezolvă niciuna din problemele care îi goneau pe specialiști?
- Care sunt criteriile în baza cărora au fost alese spitalele private care pot forma rezidenți?
- Cum va fi evaluată pregătirea rezidenților în centrele care vor găzdui rezidenți pentru prima dată? Și cum va fi compensat decalajul dintre tipul de cazuri văzute în marile centre universitare și tipul de cazuri tratate în spitale județene sau private mai mici și cu o patologie mult mai redusă ca diversitate?
Măsurile s-ar putea dovedi benefice, dar în acest moment sunt un experiment
Fără îndoială, avem nevoie de soluții pentru a ține medicii (sau mai bine zis, destui medici) în țară. Sau, și mai bine, deși poate utopic, pentru a-i face să revină după ce s-au pregătit în afara țării.
Fără îndoială că e binevenită o mai mare independență a sistemului sanitar în relația cu UMF-urile.
Este posibil ca, în parte cel puțin, măsurile adoptate prin OUG să se dovedească binevenite -timpul ne va spune oricum asta, deși momentan par un experiment negândit până la capăt.
Însă politicile de sănătate nu se scriu peste noapte, nu se scriu cu dedicații in fine print pentru anumite unități private și nu se fac fără a măsura impactul bugetar, fără a fundamenta serios propunerea, fără a spune marile schimbări din sistemul medical unei esențiale dezbateri publice.
Astăzi, la ora 15, unul din spitalele private care va primi rezidenți oferea declarații de presă pe acest subiect. La aceeași oră, publicul, pacienții nu puteau consulta pe nicăieri ordonanța de urgență pentru că ea nu apăruse încă în Monitorul Oficial.
Avem un sistem medical sărăcit la nivel de resursă umană, cu mai puțin de 3 medici la mia de locuitori, media europeană fiind de 3,6. Aceasta este o realitate pe care nu o va schimba nicio singură măsură individuală, oricât de oportună. Este o realitate pe care nu o poate schimba decât o strategie multianuală, prin care autoritățile să acționeze simultan pe mai multe planuri, de la dotări la oportunități de formare și promovarea competenței la facilități pentru medicii care lucrează în rural sau în orașe mici…..
Și ar mai trebui înțeles un lucru: motivele pentru care pleacă medicii nici măcar nu țin toate exclusiv de sistemul medical, ci de întregul cadru social în care trăiesc și lucrează aici.
Ca noi toți, și medicii își duc copiii la grădiniță și la școală, trăiesc în orașe cu apă caldă și căldură sau nu, se înghesuie în metrou sau se frustrează în trafic.
Guvernul care va reuși să le dea motive să rămână este cel care va înțelege toate aceste conexiuni, care țin de dezvoltarea unei țări.