Evaluarea Națională mă deprimă pe mine, ca profesor, în fiecare an. Jocurile disperării pentru copii de 14 ani

De trei ani, de când sunt profesor de română, am apucat să strâng concluzii personale despre problemele din sistemul de evaluare românesc. O obsesie, susținută de părinți și de industria meditațiilor, a fost să eliminăm orice urmă de „subiectivism” din corectură, să avem bareme perfect cuantificabile. Asta a dus, în cazul limbii române, la o șablonare excesivă a răspunsurilor.

Altă obsesie, de data asta generată de sistem, este să răsplătim elevii care „muncesc”, adică aceia care fac pregătire intens și îi dau cu șabloanele până înnebunesc, cu un punctaj mare. Și uite așa, avem competiții pentru liceele de top care se duc pe intervale de 10-20 de sutimi. 

Unde ai mii de elevi care se bat între 9,50 și 10, ceva e în mare neregulă. După mine, e tot o formă de segregare socială între copii cu acces la pregătire particulară și copii fără. Asta ca să nu mai vorbim că încurajăm un soi de bătălie nebună între copii de 14 ani. Pentru cei mai mulți elevi, Evaluarea Națională e cea mai crudă și nebunească întrecere. De aceea, mulți și renunță la orice ambiție înainte de a începe examenul. 

Peste toate astea plutește un nor dens de abureli și vrăjeli. Aceste abureli și vrăjeli sunt scrise prin programe școlare, documente pentru cadre didactice. Trebuie să-i determinăm pe copii să fie mai „creativi”, să gândească „critic”, se spune. Foarte frumos. Dup-aia, în clasele a VIII-a și a XII-a trebuie rapid executată o spălare pe creier și învățați să bifeze „itemi” și să mulgă baremul de cât mai multe puncte. 

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

Presiunea părinților e subestimată. Ea există și e mare. Cei cu mari ambiții și cu mari investiții în pregătiri așteaptă întoarcerea investiției. Copilul e un start-up și trebuie să dea randament. Fix pentru acest tip de mentalitate dăunează grav și creativitatea, și gândirea critică. Acești doi termeni bântuie toate tratatele de pedagogie. Și rapid se transformă în gargară. Pentru că a fi creativ sau critic implică medii tolerante cu așa ceva. 

Or, ce se promovează, de fapt, e un limbaj prin care poți fi atestat ca făcând parte din gama de copii „de bine”, ca să nu zic „de familie bună” și atât, care știu să dezbată civilizat, spunând „în primul rând” sau „după părerea mea”. Argumentele nici nu mai contează, important e să spui „din punctul meu de vedere”.

Cel mai bun exemplu îl constituie exercițiile în care li se cere părerea elevilor de 14 sau 18 ani în legătură cu ceva, orice. Avem astfel de cerințe și la Bac, și la evaluările la română. Acel exercițiu ar trebui să aibă două posibilități de răspuns. Mai toată lumea le recomandă elevilor să răspundă cu varianta obedientă „DA”. Nu cumva să se simtă lezat corectorul.

Ce să ne mai mirăm, când chiar în examenul de titularizare, cel care selectează profesorii, subiectele sunt de o lipsă de imaginație furibundă, iar în răspunsuri se caută un conformism demn de regimuri totalitare. Mai mult, partea de înțelegere a textului, de interpretare, e lăsată pe pustii, tot ce se încurajează e memorarea unor rezumate prescurtate despre scriitori canonici români sau tocirea unor răspunsuri-cheie de câte 60 de sutimi.

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

În noile rezultate pentru testele PISA s-au adăugat și indicatori precum „gândire creativă”, adică urmărirea capacității elevilor de 15 ani de a adapta răspunsuri și soluții la situații neașteptate. România a obținut rezultate-dezastru și la acest capitol, pe lângă rezultatele slabe tradiționale. Însă adevăratul dezastru care e relevat an de an fără îmbunătățiri este decalajul dintre medii favorizate și defavorizate. 

Inegalitățile sociale se văd foarte bine în România Educată și pentru că aceia cu resurse fac tot posibilul ca diferențele să se vadă. Eforturile de a nu se „amesteca” elevii din diverse medii sociale nu sunt evidente, sunt subtile și eficiente. Liceele de prestigiu colectează foarte puțini elevi din medii defavorizate. Credeți că asta se întâmplă pentru că sunt foarte slabi cei de la țară? Nu întotdeauna, aceștia din urmă însă nu au limbajul învingătorilor, capacitatea de a răzui fiecare sutime dintr-un test, după pregătiri isterice. 

Soluții?

Mereu aud chestia cu „spune tu soluții!”. Un simplu profesor poate observa contradicțiile sistemului. Rezolvările pot veni doar de la grupuri mari consultate serios. Cât timp nu vedem schizoidia din cum se predă la gimnaziu și liceu în clasele „normale” și ce se face la a VIII-a și a XII-a – o adevărată celulă de criză, de frecat teste, șabloane și rețete – nici nu vom putea începe măcar discuția despre soluții. 

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

Obsesia de a ne evalua foarte precis copiii a dus la eliminarea căutării talentelor variate care pot apărea într-o colectivitate școlară. Bătaia pe licee foarte bune nu ne arată decât că am investit foarte puțin în licee tehnice sau medii din care copilul să iasă un cetățean de încredere, căruia să-i poți încredința măcar o sarcină de responsabilitate mică. 

Creativitatea și gândirea critică au ajuns să pară niște mofturi în încrâncenatele bătălii pentru sutimi, mai ales de la Evaluarea Națională. Sincer, aceste jocuri ale disperării cu puberi de 14-15 ani mă deprimă anual. 

Mă deprimă pentru că înfundă în mediocritate copii talentați, pentru că pentru alți copii se știe deja că e un test de formă în care ei vor lua notele 2-3. De ce? Ne spune PISA. Școala e și despre familii, venituri echilibrate, grijă socială; or, noi avem regimente întregi de copii părăsiți și dezamăgiți în fel și chip de familie, de stat. 

Școala e doar partea care se vede din distrugerea socială adâncă. 

Evaluarea ar trebui să fie întinsă pe 4 ani, să fie serios făcută. Copiii care sunt mai mult distruși decât ajutați de părinți ar trebui protejați în mod real. Copiii care au talente diverse, diferite de „mate și română”, n-ar trebui ignorați. 

Corectorii ar trebui să fie învățați să descopere talent, nu să dea cu baremul în text cum dai cu barda. Dacă nu facem nimic, o să ne tot mirăm și o să tot fim dezamăgiți de generații care ies fix cum le programăm noi să iasă. 

Foto: Hepta

Vezi subiectele la proba la româna la Evaluare Națională 2024 și de la ora 13.00 rezolvarea subiectelor la romana- Evaluarea Nationala 2024

Vezi subiectele la matematică la Evaluare Națională 2024 și de la ora 13.00 rezolvarea subiectelor la matematică- Evaluarea Nationala 2024

Urmărește-ne pe Google News