ComenteazăPe Anton Dolin îl citesc și ascult permanent: puțini critici la nivel global au capacitatea de înțelegere și mai ales de explicare a fenomenalului cinematografic într-un limbaj larg. Pe lângă asta Anton Dolin, cel care conduce cea mai importantă revistă de film – Iskustvo Kino /Arta cinematografiei – este un bun cunoscător al cinematografiei românești. Acum doi ani a scos un volum colectiv dedicat „noului val cinematografic românesc”: un volum de analiză amplă a acestui fenomen cum nici noi nu avem.
Acum câteva zile scriam un text pentru Libertatea în care traduceam textul unuia dintre cei mai importanți critici de film din Rusia – Anton Dolin. El începea așa: „Această noapte a fost cel mai înfricoșător și rușinos eveniment din toată viața mea. Președintele țării mele a declarat război Ucrainei”.
– Dragă Anton Dolin, am citit textul tău scris chiar după declanșarea războiului. Emoționant text, l-am tradus și publicat în Libertatea. După două săptămâni de război, cum vezi această tragedie?
– S-a întâmplat ceva care nu mai poate fi îndreptat. Mai tragic: acum acest rău se întâmplă în fiecare zi, în fiecare oră. Victimele acestui război sunt deja prea numeroase pentru a putea vindeca aceste răni în viitorul apropiat. Iar ele au fost provocate nu numai Ucrainei, ci întregii Europe, lumii întregi. Prejudiciul provocat de Putin Rusiei nu va fi niciodată compensat.
După plecarea lui Putin de la putere, care acum pare inevitabilă, statul va trebui creat din nou, de la zero. Rusia, națiunea rusă, trebuie să-și caute din nou identitatea. Poate că va fi spre bine.
Anton Dolin:
„Am trecut granița pe jos”
– Ai decis să pleci din țară. Nu e un lucru ușor să părăsești patria. Ce te-a făcut să ei o decizie atât de radicală? Și pe cât timp e această plecare?
– Nu știm. Aceasta nu este o evitare a întrebării, ci un răspuns sincer. Am strâns câte lucruri am putut duce cu noi – acum nu sunt zboruri aeriene, am trecut granița pe jos: doi adulți, un adolescent, un copil și un câine. Pentru fiecare, cu excepția câinelui, o valiză. Mă voi întoarce cu bucurie acasă și mâine, în ciuda dificultăților economice – dar numai cu condiția ca din punct de vedere politic să fie o altă Rusie.
A mai trăi în țara pe care eu – mi s-a părut – o construiam și o îmbunătățeam în ultimii treizeci de ani și acum să realizez că în fiecare minut se comite o crimă în numele meu, este insuportabil.
Anton Dolin:
Iar cu declarațiile mele împotriva războiului, care conform noii legi pot fi pedepsite cu 15 ani de închisoare, ar fi fost periculos, atât pentru mine, cât și pentru copiii mei.
– Rusia se confruntă nu pentru prima oară cu astfel de fenomene: migrație în masă a lumii intelectuale. Cum vezi tu acum acest fenomen? Va fi o plecare în masă sau vor fi excepții?
– Este deja un exod masiv, dacă vorbim despre clasa de mijloc abia apărută, despre intelectualitate, despre oameni de profesii creative. Doar că mulți din punct de vedere legal și financiar nu au nicio șansă să plece, altfel ar fi făcut-o. Existența lumii culturale este de neconceput în izolare. Iar Rusia este condamnată astăzi la izolare. Asta chiar dacă nu menționăm cele mai mari riscuri economice și politice – nu doar pentru intelectuali sau opoziție, ci literalmente pentru fiecare rus, inclusiv pentru cei loialiști.
– Ești unul dintre cei mai cunoscuți critici de film din Rusia, conduci o revistă – Iskustvo Kino, un canal Radio Dolin -, scrii mult. Cum te gândești să continui mai departe?
– Nu am nicio idee. Astăzi, a vorbi despre o cultură și artă pură – despre care se zvonește că ar fi „în afara politicii” – pare cu totul de neconceput. Soarta revistei Iskustvo Kino rămâne și ea sub semnul întrebării. Eram complet dependenți de donatori – oameni bogați care astăzi au probleme mai grave decât întreținerea unei reviste de film.
– E important să continuăm să discutăm cultură în vremuri potrivnice.Ești un bun cunoscător al cinematografiei românești. Pentru publicul românesc, spune-mi câteva gânduri: ce crezi despre cinematografia românească?
– Cred că cinematografia românească este una dintre cele mai interesante din lume și din Europa de azi. Părea că moda pentru filmele românești a început să se calmeze, dar succesul de anul trecut al filmului lui Radu Jude „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” (am scris un articol lung despre asta în Iskustvo Kino) infirmă această teză. Aștept mereu cu nerăbdare noi filme ale lui Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cristian Mungiu și ale altor regizori minunați din România.
– Îmi este greu să pun această întrebare, dar trebuie: cum vezi viitorul Rusiei?
– Întunecat și dureros. Nu pot formula nimic mai concret acum.
– Mulțumesc pentru răspunsuri. În București, Iași sau Cluj – în România oriunde – mereu veți găsi un loc de sprijin și solidaritate
– Îți mulțumesc mult!
Foto: Hepta