Exodul copiilor și ce lecții cred că ar trebui să le predăm urmașilor noștri

De cele mai multe ori, pe aici, pe la noi (dar poate și prin alte părți ale lumii, nu știu), o mamă împingătoare de cărucior are tendința de a traversa strada, prin loc permis sau nepermis, împingând în față căruciorul. Nu sunt de specialitate, mă depășește asta și nu știu cum să o interpretez. Mă gândesc doar că, dacă-ți iubești copilul, mai degrabă te expui pe tine însuți unei potențiale lovituri venite de la un automobil, nu sacrifici perpetuarea speciei. 

Este, oare, normal, la orice scară, să-ți folosești copilul drept scut uman? Eu tind să cred că nu. Tind să cred că este o josnicie. Dar valorile zilelor noastre sunt volatile. Ce era principial valabil până mai ieri, este inacceptabil azi și așa mai departe.

Au existat, în România, destule manifestații la care adulții aparent responsabili, luptând pentru tocmai viitorul copiilor lor, și-au adus și copiii. „Pentru a-i învăța de mici democrația”, au spus. Deși democrația, învățăm, mereu, de la frații și surorile noștri și noastre mai dinspre vest, înseamnă și intervenții ale forțelor de ordine. Când te duci să dai jos guvernul, e de presupus că măcar una dintre părți se va înfierbânta, De ce te-ai duce să arunci molotoave cu o mână, în timp ce în cealaltă îți ții copilul? Care e rațiunea, dacă este?

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Cred că exodul copiilor și femeilor din Ucraina poate fi o lecție și pentru cei care, ani de zile, și-au expus copiii în situații cu potențial violent. Ei nu asta au făcut, nu și-au luat copiii în brațe, punându-i între ei și rachetele hiper-mega-sonice ale lui Putin. Dimpotrivă, copiii au fost primii trimiși cât mai departe de pericol. Cu mame cu tot, atunci când s-a putut, dar, uneori, și fără. 

Chiar dacă luptă pentru copiii lor, ucrainenilor (celor mai mulți dintre ei) nici nu le trece prin cap că ar putea să folosească drept scut ființele mici care, în cele din urmă, trebuie să ducă mai departe totul.

Dacă vreți, cu adevărat, să-i învățați ceva valoros pe copiii voștri, nu-i mai târâți demonstrativ la proteste. Nu-i mai obișnuiți cu ura, nu-i mai încurajați să strige „m…e”, nu-i mai puneți să recite sloganuri anti-mască sau anti-vaccin.

Luați-i de mânuță și mergeți cu ei în Gara de Nord, în cea mai apropiată vamă sau în cel mai apropiat centru de refugiați. Nu-i duceți ca la zoo, duceți-i cu respectul pe care-l datorăm unor oameni aflați în suferință.

Lăsați-vă copiii să vorbească, în limba universală a compasiunii, cu acei copii goniți de război de la locurile lor de joacă, din grădinițele, școlile și parcurile lor.

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Când se va realiza transferul de înțelegere din ochii victimelor în cei ai martorilor mici veți ști că i-ați învățat cu adevărat ceva, veți ști că ați făcut un pas spre un viitor mai bun.

Urmărește-ne pe Google News