Eu mă rezum la înţelepciunea expertei în pace Floricica Dansatoarea. Ea însăşi a cochetat cu ideea de a candida la Preşedinţie. N-a putut strânge semnături, având momentan probleme cu TikTok-ul care i-a oprit live-urile. O tratează chinezii ca pe Taiwan şi asta tocmai când şi-ar fi găsit soarta. Apucase să anunţe un program electoral solid, în trei puncte: 1) fără fântâni aterizene, că ne consumă apa: 2) muzică la semafoare; 3) cămine de nefamilişti.

Cu ce-ar fi fost mai prejos decât doamna Lasconi? Şi discursul doamnei Dansatoarea se adresează unui target larg. Chiar mai larg: „Măi, oameni buni şi stimaţi călători…”. Prinde la public. Părerea mea.

N-are şcoală multă, dar cine are în România Educată? Nu că nu şi-ar fi luat şi ea un doctorat-două, în Drept, la Băile Herculane („Te duci turist, te-ntorci jurist”), dar pe-atunci abia ce se deschisese sezonul mitingurilor şi făcea naveta între Palatele Combatante – Victoria şi Cotroceni.

În afară de semnături, ce i-ar lipsi Floricicăi Dansatoarea ca să aspire? Notorietate? Ca la balamuc: vizualizări, like-uri, share-uri, mesaje de ameninţare. Şi, chiar dacă acum şapte ani i-au furat americanii de la Facebook o gălăgie de like-uri, tot i-au mai rămas.

Electoratul iubeşte doamnele sincere, însetate de dreptate. Mă uit pe panourile Elenei Lasconi şi văd visul românesc. „Sufletul unei naţii, viitorul unei generaţii”. (N-o fi găsit altă rimă).  

Sincer vă spun: altfel ne-ar merge nouă, românilor, cu o femeie în capul unui stat care trebuie mereu cârpit.

Foto: Dumitru Angelescu

Urmărește-ne pe Google News