9 comentariiÎn iunie 2019, după ce Liviu Dragnea fusese condamnat și încarcerat, în PSD începuseră luptele interne. În căutarea prezidențiabilului cu șanse în fața lui Iohannis, Niculae Bădălău, lider important la acea vreme, exprima chintesența valorii partidului în viața unui politician: „Partidul ne-a făcut ce suntem astăzi fiecare dintre noi. Fără partid unii dintre noi erau nimeni”.
Anii au trecut, iar electoratul social-democrat e pus în fața a două alegeri, cu oameni care au ADN-ul PSD: Mircea Geoană și Marcel Ciolacu.
Geoană, care tot anunță că e anul independenților în politică, a reevaluat relația cu PSD, într-un mod în care vrea să arate că aproape nu a avut nicio legătură partidul.
Dar istoria ne arată altceva. Pe filieră de partid, prin unda verde dată de doi veterani social-democrați, Nicolae Văcăroiu și Ion Iliescu, Geoană a fost trimis ambasador în SUA. Decretul e semnat de cei doi și poate fi verificat, după ce anterior Mircea Geoană fusese purtător de cuvânt al ministrului afacerilor externe, la acea vreme Teodor Meleșcanu, perioadă în care Meleșcanu era în PDSR, iar liberalismul era încă o mare necunoscută pentru el.
După 8 ani, în 2004, Geoană a început să cunoască și beneficiile oferite de un loc eligibil în Parlament. Partidul nu s-a lepădat de el, așa cum face acum fostul număr doi din NATO. În 2004, a fost susținut și ales senator de Dolj, funcție în care a ajuns și în 2008. Iar în 2009, era deja președinte de partid și prezidențiabil. Victoria lui Traian Băsescu l-a ținut la ușa Cotroceniului, însă Geoană s-a consolat cu a doua funcție în stat, cea de președinte al Senatului. Pe scaunul de la Senat a ajuns bineînțeles cu sprijinul partidului, care în toamna lui 2011 l-a vrut plecat din a doua funcție în stat. Însă odată înscăunat, greu s-a dat plecat Geoană. A fost nevoie de excluderea din partid și de o procedură de revocare, pentru ca PSD să scape de el de la șefia Senatului.
„Eu m-am așteptat să aibă o poziție bărbătească și să plece. Din moment ce echipa ta nu te mai vrea, te dai la o parte. Sunt oameni care nu pot trăi fără o funcție”, afirma la 7 noiembrie 2011 senatorul Miron Mitrea, fost secretar general al PSD și un bun cunoscător al intrigilor de partid.
De bine, de rău, PSD i-a oferit o a doua șansă în toamna lui 2012, când Victor Ponta era premier. Așa că i-au oferit din nou un loc eligibil, însă imediat după pierderea alegerilor prezidențiale de către Ponta, Mircea Geoană a fost exclus iar din partid.
Spre deosebire de Ponta, Dragnea nu l-a mai primit și l-a lăsat să-și facă un partid efemer, PSRo, fără vreun rezultat. Apoi Geoană a dispărut politic, până la trimiterea sa, inclusiv prin sprijin intern de la Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă (la acea vreme prim-ministru) ca secretar general-adjunct al NATO.
Președintele „roșiilor” care vrea să devină al tuturor
Armata social-democrată are acum alt lider, unul care din poziția de președinte a mulțumit frecvent partidului pentru viața profesională. Și-a dezvoltat cariera politică sprijinit de PSD, însă formațiunea a contribuit și la bunăstarea financiară a lui Marcel Ciolacu, după cum a arătat Recorder în documentarul „Portretul combinatorului la tinerețe. Cazul Marcel Ciolacu”.
Fără a avea pregătirea lui Mircea Geoană, Ciolacu a avansat pas cu pas, de la consilier local din Buzău, la viceprimar, deputat, vicepremier (când timp de câteva luni a jucat rolul de om de încredere al lui Liviu Dragnea), iar acum premier.
Cu un CV mult mai subțire față de cel al lui Mircea Geoană, Ciolacu vinde imaginea simplă a celui care este: un om normal, ridicat de un partid care la numărul de voturi nu a pierdut niciuna din alegerile parlamentare, dar care de 20 de ani pierde prezidențialele.
Acum, bazinul electoral social-democrat e pe cale să fie divizat, între Marcel Ciolacu, omul care asigură bunăstarea întregii rețele teritoriale de aleși locali și Mircea Geoană, cel cere votul oamenilor pe care a uitat că i-a reprezentat ani buni, ca șef de partid, dar și ca parlamentar.