ComenteazăRenunțarea la garda din jurul său a fost un gest de deschidere din partea primarului Dan, un personaj care a activat în ultimul deceniu în societatea civilă și care a reprezentat direct cetățenii în confruntarea cu administrația osificată.
Dar starea asta de normalitate nu l-a ținut prea mult pe primarul general al Capitalei.
A trecut jumătate de an de la reducerea declarativă a personalului de pază de la primărie și au început să circule, destul de timid, mai ales în mediul online, câteva fotografii care ne dezvăluie un Nicușor Dan schimbat.
Ceremonia ușii deschise la mașină
O succesiune de imagini ne arată cum Nicușor Dan așteaptă ca polițistul local care păzește parcarea primăriei să vină și să-i deschidă ușa din spate a mașinii de serviciu, pentru ca domnul primar să se poată urca în mașină cu toată importanța funcției pe care o deține.
Nu este prima dată când vedem oameni de curând ajunși în funcții de demnitate publică adoptând comportamentul de vechil îmbuibat al dinozaurilor pe care s-au chinuit să-i dea jos întru normalizare.
Dacă Dan Barna, care a obținut la alegerile parlamentare din 2020, împreună cu tot partidul, doar 26.629 de voturi din întreg județul Sibiu, a ajuns vicepremier și are, acum, om care-i ridică ochelarii de pe jos, de ce n-ar avea Nicușor Dan, cu cele 282.631 de voturi obținute direct în septembrie 2020, dreptul la o slugă care să-i deschidă ușa la mașină?
Și, totuși, ce se întâmplă cu oamenii ăștia când se ajung, când parvin? Ce este în mintea lor?
Un gest uluitor
Faptul că au obținut un mandat de 4 ani, în cazul în care au fost aleși, sau unul nedeterminat, în cazul în care au fost numiți, le afectează atât de tare obiceiurile pe care le afișau înainte de a ajunge în fruntea bucatelor? Sunt atât de labili încât este suficientă o perioadă de câteva săptămâni sau chiar luni pentru a-i corupe atât de profund, pentru a-i face prizonierii unor manifestări superficiale și puerile ale puterii?
Slugile care-ți cară paltonul, cum era cazul președintelui Iohannis, la prima vizită în Franța, care-ți ridică ochelarii de pe jos la un semn sau care-ți deschid ușa la mașină nu sunt semnele puterii reale. Sunt manifestările unor parveniți.
La Nicușor Dan, gestul este realmente uluitor. Omul stă cu mâna lângă mânerul portierei, are nevoie de fracțiuni de secundă pentru a-și deschide singur ușa, dar nu face asta. Așteaptă să vină cineva să tragă de mâner în locul său. Este nevoia lui proprie de a-și demonstra superioritatea în fața angajaților din eșaloanele inferioare? Nici măcar nu o face pentru public, fiindcă habar n-are că este fotografiat sau filmat. Și aproape că aș paria că în fața camerelor domnul primar și-ar deschide singur portiera. Poate chiar s-ar urca la volan, ca să arate cât de popular este.
Par niște lucruri mărunte, dar nu sunt.
Aceste gesturi scot la iveală mentalitatea celor pe care noi îi alegem cu speranța, de fiecare dată, că vom schimba ceva, că vom scăpa de vechilismele astea îngrozitoare.
Fiecare om, cu polițistul său local
De fiecare dată, ei ne spun, iar noi vrem cu putere să credem că sunt noi, sunt altceva, reprezintă ruperea de trecut și că ei nu candidează pentru privilegii, ci pentru a se sacrifica în interesul nostru. Apoi, aproape instantaneu, ne arată că, de fapt, nu s-a schimbat nimic în esență, ci este vorba doar despre o nouă formă de împachetare a aceleiași mărfi profund alterate.
Se vorbește ipocrit și electoral despre pensiile speciale, în timp ce demnitarii, toți, colecționează grămezi de privilegii mai mult sau mai puțin vizibile.
Sunt suficiente câteva luni într-o funcție pentru ca legătura cu realitatea să dispară.
Probabil că Nicușor Dan este, acum, convins că fiecare persoană cu dizabilități din București are la dispoziție un polițist local, plătit de către stat, care să-i deschidă ușa, să-i împingă căruciorul, să o ajute să urce scările sau să-i facă cumpărăturile. Dacă el are înseamnă că au toți. Iar în cazul acesta nu mai este nevoie de ajutorul ăla financiar dat de primărie persoanelor cu dizabilități, așa că poate să-l înjumătățească sau chiar să-l elimine.
La fel, cel mai probabil că parlamentarii și miniștrii își închipuie că toți cetățenii țării mănâncă fie la bufetul întreprinderilor pe unde lucrează, plătind doar un sfert din prețul pieței, fie mesele le sunt plătite din fondurile de protocol.
Și
e normal ca având această impresie, să nu înțeleagă de ce
românilor nu le ajung banii, din care o mare parte cheltuie pe
mâncare. Ei nu au această problemă și, cumulând privilegiu lângă
privilegiu, aproape că nu se ating de salariu. De ce nu fac toți
românii la fel, de ce sunt atât de cheltuitori când, iată, există
soluții?
Este
foarte ușor să mărești costul transportului în comun atunci când
faci asta din birou sau de pe bancheta din spate a mașinii plătite
de contribuabili, consumând benzina plătită de contribuabili,
având un șofer plătit de contribuabili. Asta, în timp ce un
angajat plătit cu salariul minim pe economie poate plăti lunar și
10% din salariul său pentru transport. Deși poate că această
informație e falsă. Poate că toți românii au mașină cu șofer
la scară, din banii de la buget, și atunci nu mai este nici o
problemă.
Aceste gesturi, mărunte, cum par ele, arată cât de ușor se rup de realitate oamenii ajunși în funcții. Cât de ușor îi corupe banul public cheltuit aiurea,
A avea un angajat care-ți cară paltonul, unul care-ți deschide ușa la mașină sau unul care se apleacă după ochelari în locul tău, atunci când tu însuți poți face asta, este chintesența risipei din bani publici.
Politicienii turuie cu emfază despre reforme, despre închiderea robinetelor prin care se scurge „avuția națională”, în timp ce mai au puțin și își angajează pe banii noștri valeți ca să-i îmbrace și dezbrace, să-i îmbăieze, să-i scarpine în cap, să le ducă furculița la gură. Aparatul bugetar este supra-încărcat, ni se spune, dar nimeni nu dă vreun semn că ar vrea să înlăture din acest aparat obiceiurile parveniților ajunși demnitari.
Poate nu e atâta nevoie de medici, de pompieri, polițiști, economiști sau juriști angajați la stat, poate mai trebuie redusă anvelopa bugetară în ceea ce-i privește. Dar să nu cumva să se atingă cineva de însemnele puterii acestor lideri închipuiți: șoferii, secretarele, portarii, cărătorii de hârtii, preparatorii de cafea și câți alții. Oricum, astea sunt poziții de trecere, de încercare pentru cei obedienți, pentru deschizătorii de uși. Dacă prestează bine, în curând vor ajunge în consiliile de administrație ale societăților de stat, lăsându-le altora posturile de slugi preasupuse.
Mărunțișul
Vorbiți de reforme, de schimbarea mentalităților, despre o Românie normală? Perfect. Atunci începeți să vă comportați ca niște oameni normali, nu ca niște neamuri proaste care cred că li se cuvine mai mult decât altora doar pentru că se află vremelnic în niște funcții care depind, totuși, de voturile și de banii săracilor pe care-i disprețuiți.
Renunțați la aceste comportamente de parveniți! Pentru voi, politica a devenit o loterie la care ați câștigat fără ca măcar să vă plătiți singuri biletul. L-am plătit noi, de la buget, returnându-vă cheltuielile de campanie. Deocamdată nu reușiți să dovediți că vă maritați salariile pe care le primiți, din moment ce nu sunteți în stare nici să vă legați singuri la șireturi. Meritați, cel mult, exact mărunțișul pe care-l aruncați în scârbă persoanelor care nu se pot descurca singure.
Foto: Inquam Photos / George Calin