The Guardian a publicat un articol în care se arată cum afectează războiul familiile separate nu neapărat de granițe, cât de convingeri.
Una dintre povești este relatată de Maria Kryvosheyeva, o femeie care a fugit din Harkov împreună cu cei doi copii ai săi. Prea fragilă ca să plece de acasă, bunica Mariei a rămas la Harkov, oraș de 1,4 de milioane de locuitori, foarte aproape de granița cu Federația Rusă.
Aici, în estul Ucrainei, mulți oameni se uită predominant la posturile TV din Rusia. Bunica este unul dintre ei, povestește Maria: „Când a început războiul, am observat că bunica era foarte calmă. Mi-a spus: «Nu-ți face griji. Putin a spus că totul este în regulă»”.
Câteva zile mai târziu, armata rusă a început să bombardeze Harkov. „Dar la televiziunile ruse se arătau filmări de pe webcam din orașul Harkov, cu imagini liniștite, de când era pace, secvențe captate cu câteva zile în urmă”, povestește Maria.
Bunica ei avea de o parte realitatea, care îi zdruncina pereții casei, și de cealaltă parte imaginile TV, care îi arătau că nimic nu e adevărat și că Rusia nu a început niciun război.
Potrivit nepoatei, bătrâna a început să plângă: „Nu pot să cred că mi s-a spălat creierul în toți acești ani”.
Guvernatorul republican Hiram Johnson, cel care ne-a avertizat că adevărul e prima victimă atunci când vine războiul, a murit în vara anului 1945. În aceeași zi, un avion Boeing B-29, botezat în mod delicat Enola Gay, cu numele mamei pilotului, arunca un pachet de la 9.400 de metri altitudine, undeva în Marea Japoniei. A durat 53 de secunde până când obiectul a atins pământul Hiroshimei.