ComenteazăCel mai mult vorbesc despre preț oamenii săraci și foarte săraci. Oricine vine dintr-o familie săracă știe aproape pe de rost prețurile la cele mai amărâte lucruri. Un copil dintr-o familie săracă vă poate spune precum tabla înmulțirii prețurile de la cutia de chibrituri la pâine și orice doriți. Ba chiar vă face un registru comparatist: cât e la Lidl și cât e la Mega. Oricum, ei la Mega merg doar pentru a vizita, nu pentru a cumpăra: ei știu că au alt statut. Statutul îl dă prețul și buzunarul – puterea de cumpărare.
Pâinea lor este de 1 leu. La Mega e pentru boieri, la 7 lei. Asta ca să știe și premierul Cîțu.
Prețul este pentru sărac lectura de bază. El se uită mai întâi la preț, după aceea la conținut. Săracul alege pâinea după preț, nu după calitate. Pâine nu mănâncă fie omul bolnav, fie cel bogat. „Pâinea noastră cea de toate zilele” a nu fi mâncată e o poziție de privilegiu. În rest, pâinea e baza: de aceea prețul ei e fundamental pentru grosul populației,
A nu ști prețul pâinii nu este o tragedie. Nu e o obligație. Mai ales la lucrurile de larg consum. De ce? Pentru că nu-i afectează la buzunar.
Dar jurnalismul are și el o doză de populism. Și pare că degradează. Degradarea: de la aria cercului la prețul pâinii. Pe vremuri ne deranja că premierul Dăncilă nu știa aria cercului. Acum că premierul Cîțu nu știe prețul pâinii. Simțiți diferența? De la aria cercului la banalul preț de pâine. Cam asta e evoluția și dubla măsură. Și nici măcar asta nu ne mai deranjează – pentru că omul nu consumă. E prea ieftină. Iar el e din cei 1% – are o poziție privilegiată. Sunt foarte importante contextul și atitudinea. Domnul Cîțu este șeful Guvernului României. Taxele și pâinea sunt parte a jobului său.
Cum observa un bun prieten: poți guverna fără să cunoști aria cercului, dar e dezastruos să nu cunoști prețul pâinii.
Iar contextul e mai larg. E unul politic și economic. Nu întâmplător mai toți au făcut referință la faimoasa replică a reginei Marie Antoinette din perioada revoluției când ea întreabă: de ce s-a revoltat poporul? Ce nu le ajunge? Nu au pâine – i s-a spus. Păi, să mănânce cozonac dacă nu au pâine. Premierul actual al României repetă ca la indigo mesajul.
Ideea de bază: când se discută despre pâine și preț e vorba de sărăcie. E vorba despre grosul populației care toată ziua discută despre preț. De ce? Pentru că prețul pâinii afectează direct viața lor. Ei nu-și permit să nu mănânce pâine: asta își permit doar boierii, că au cu ce o înlocui – au cozonac.
Contextul politic și economic? Premierul lui 1 % – mai rău ca sub ocupație. Să explicăm.
Ce ar fi spus acționarii și angajații dacă Cîțu era CEO?
Premierul Cîțu este întrebat ce părere are despre inflația care afectează viața grosului populației acestei țări. Ce crede despre asta: „Isărescu: Inflația va fi în jur de 5,6% la sfârșitul anului”. O inflație care va afecta prețurile, va sărăci populația și așa precară. Va afecta prețul pâinii – ceva fundamental.
Premierul vine cu un răspuns aiuritor: „Este o estimare a BNR. Ieri însă am văzut cifre interesante, cum mai mult de 1% dintre angajații din România au un salariu mai mare de 3.000 de euro net și cum crește ponderea celor care au peste 1.000 de euro net”.
Adică: eu reprezint interesele lui 1% din cetățenii acestei țări: cei care nu mănâncă pâine pentru că au cozonac. Restul? Ghinion. Câți sunt cu salarii minime? Câți vor fi afectați de inflație? Câți vor fi afectați de prețul pâinii? Nu mă interesează – eu, Cîțu, știu că acel 1% pe care-l reprezint e la adăpost – au cozonac.
Niciun antreprenor veritabil nu gândește așa. Dacă conducea o companie și spunea asta acționarilor, Cîțu era zburat. Henry Ford a intrat în istorie oferind mașini care însemnau libertate și legând, pentru totdeauna, „cel mai bun produs” cu „cele mai mici costuri” și „cele mai mari salarii”. Cîțu taie ultima parte a triadei.
Cinism sau prostie?
Pe bune: noi de ce trebuie să mai plătim impozite? Că de votat e evident că nu mai are niciun rost.
E clar: actualul prim-ministru & co nu este interesat de soarta celor 99%. A celor afectați de prețul pâinii. Premierul o spune cinic.
Până și cele mai catastrofale guvernări încercau să reprezinte cât de cât măcar 30-40% din interesele cetățenilor acestei țări. Măcar să mimeze îngrijorarea.
Premierul Cîțu o spune cinic: 1% care câștigă peste 3.000 de euro contează. Restul – ghinion. Sau vorba ministrului muncii, la fel de cinică – Raluca Turcan: să-și mai ia un job. Să le ajungă de pâine.
Păi, până și regimurile de ocupație încercau să reprezinte interesele unei populații mai mari, pentru că au o camarilă și grupuri mai extinse: pentru că vor pace socială.
Guvernul Cîțu se pare că vrea să reducă statul la o reprezentare pentru 1%, ca pe Wall Street: 1% de aur important și 99% de umplutură, abandonat.
Un astfel de cinism încă nu am văzut în România de 30 de ani de când sunt aici: și au fost la putere mulți cinici. Sau e doar prostie?
Foto: Inquam Photos