ComenteazăPe scurt: mai multe celule, grupulețe naționaliste au tot fost încurajate, ba chiar stipendiate de instituții și jurnaliști fără scrupule și fără imaginație în tot anul acesta. George Simion le-a coagulat pe toate.
Simion a luat și la europarlamentarele trecute puțin sub pragul de intrare în Parlamentul European ca independent, a fost în centrul unor acțiuni pe ideea de unionism, și în Republica Moldova, și în România.
A fost destul de băgat în seamă și pe la televiziunile naționale, invitat des, propulsat de tot soiul de moderatori care mai fac un punct-două de rating cu răcnete patriotice – Rareș Bogdan era unul dintre ei.
Multă peltea patriotică
Discursul omului e simpluț, alcătuit din îndemnuri „să ne unim acum cu Moldova” și multă peltea patriotică, fără consistență. Mi-a dat impresia de la primele apariții la TV că vine dintr-o zonă unde se „fabrică” personalități, că are mereu sprijin inexplicabil, fonduri, bani, susținere, deși multe de spus nu prea are.
Găsim pamflete în care el și ai lui sunt asociați continuu cu „rușii”, „Dughin” etc. Nu mă interesează neapărat aceste invective, se poate vedea cu ochiul liber că niște lucruri sunt în neregulă: omul a rezistat un deceniu din profesiunea de activist, că are bani ba de autocare, ba de activități, marșuri etc.
Ori e descurcăreț, ori o fi moștenit vreo latifundie prin Vrancea, e ceva mister.
Există însă și părți nemisterioase. George Simion s-a lipit în acest AUR și de alte figuri ultraconservatoare, ultraortodoxe și alți ultrași care joacă hora spre extrema dreaptă.
Claudiu Târziu are un nume vechi în această branșă a „luptei culturale” ortodoxe cu accente extreme; la fel și Sorin Lavric, vajnic luptător cu diavolul corectitudinii politice. Ce-i unește? Păi tot luptă toată lumea fără să deranjeze pe nimeni, ei urlă cultural, apără sufletul poporului, nu au nicio idee/revendicare economică.
George Simion pare manufacturat
AUR a fost unul dintre puținele partide care și-au făcut campanie electorală pe străzi , pe COVID, pe carantină. Am dat o raită zilele trecute prin Focșani, de unde se și trage George Simion, liderul AUR, era plin de activiști pe la Piața Moldovei, cu pliante, cu portavoce, cu tot ce trebuie. N-am văzut nici urmă de PNL, USR și PSD.
Simion și ai lui au mărșăluit toată perioada asta nederanjați de nimeni. În timp ce poliția nu mai putea de grija celor câțiva unchi și mătuși atrași de Teodosie la slujbe, Simion sărbătorea în stradă 1 decembrie, era plin de AUR pe la Alba Iulia, n-aveau treabă. Facebook-ul duduia de live-uri patriotice.
Nu știu de ce explică atâta lumea fenomenul AUR prin ruși, omul pare manufacturat, dar poate fi folosit din orice direcție. Cum a intrat la televiziuni naționale fără să aibă nimic de zis?, de unde bani de atâta expunere? (când patronii s-au învățat să taxeze tot ce prind politic în campanie electorală prin studiouri), de unde bani pentru activiști și mobilizări? Mișcări artificiale naționaliste s-au mai încercat – amintiți-vă de Ghiță și PUR. Numai că Simion a știut să atragă acele resurse spre el.
Simion a fost un performer, s-a „afirmat” cu confruntări directe cu Iliescu, Ion Ștefan și alții, niciodată cu unii prea puternici. La fel și Târziu sau Lavric, ei sunt din acea extremă a conservatorismului unde e eroic să înjuri feministe și activiști LGBTQI toată ziua.
Au reușit cumva să se lipească de tot felul de populisme ale ultimilor 2-3 ani, anti-mască, anti-gay. Tot ce au avut ei de făcut a fost să activeze un electorat latent care a rămas la extrema dreaptă, dar care era de obicei împărțit de personaje de la partidele mari (și PSD, și PNL au divizia apucați-patriotici care mai vrăjesc acolo două-trei procente de electorat).
Cam așa mi-l explic deocamdată pe Simion și al lui AUR. Un personaj inexplicabil, lansat și rămas în meseria de activist (din declarația de avere reies cam 1.000 de lei pe lună și un apartament proaspăt vândut), cu damf de servicii de prin toate direcțiile, nimic concret, doar cu bănuiala că totuși ăsta tot țopăie mediatic de 10 ani, și rezistă!, cu diverse naționalisme tipice, din alea pe placul SRI-ului old school, și mai e și băgat în seamă de toată lumea.
Dar, mai nou, are un motor suplimentar de campanie: activiști ultra-conservatori rămași până acum prin grotele internetului, dar fiecare cu fanii și oamenii săi, cu resursele și rețelele sale.