Geoană e iar președinte. Ce-ar mai fi de făcut? Lasconi, Simion, Ciolacu și mizele lor

Mircea Geoană, cu o funcție înaltă la NATO până mai ieri, și-a creat un profil de „independent”. Realitatea e că el funcționează ca un piston de presiune fie asupra PSD, unde s-a tot dezbătut în secret (de către unii strategi din ăia, pierzători, tipici PSD) dacă n-ar fi o soluție în tandem cu Ciolacu premier, fie, acum, ca un piston de presiune asupra dreptei. Dacă Geoană intră în turul al doilea, atunci va fi, într-un mod istoric de ridicol, vârful de lance antipesedist.

Cum a reușit Geoană, fără grămezile de bani publici din subvențiile pentru partide, să-și asigure atâta spațiu mediatic, sondaje favorabile și toate celelalte? De unde are bani? Aceasta rămâne întrebarea. Pentru că într-o presă plină de mercenari deja obișnuiți să supraviețuiască de pe o campanie electorală în alta, banii dați de partide sunt vitali pentru vizibilitate. Poți să fii Iisus, nu intri în buletinul de știri fără fonduri serioase.

În primul rând, sub ochii binevoitori ai NATO, Geoană a profitat de funcția de secretar general adjunct al acestei organizații. Războaiele recente au mărit atenția asupra NATO. Toți eram îngrijorați cu Ucraina. Geoană făcea deja turnee electorale fiind și în funcție, fără să riposteze nimeni, nici măcar adversarii săi. 

Recomandări

Șefa ANM, despre ciclonul care lovește România: „O prăbușire a regimului de temperaturi”. Zonele vizate de furtuni și ploi puternice

Ciolacu sau Ciucă sau cine știu eu cine ar fi putut întreba: totuși, omul ăsta propus de statul român să asigure un post strategic în alianța militară numărul 1 a lumii n-are altă treabă decât să țină discursuri electorale în timp ce Rusia atacă Ucraina, în timp ce Israel ocupă sângeros Gaza? Nu l-a întrebat nimeni, nici de-acolo, nici de-aici.

În al doilea rând, e un om care a coborât în infernul lipsei de popularitate și a ieșit de fiecare dată teafăr. S-a gudurat pe lângă țărăniști când a pierdut Iliescu alegerile, și-a făcut partid cu Vanghelie, o chestie ultranaționalistă vomitivă, a făcut un soi de alianță a mogulilor cu Vântu-Patriciu și a reușit să piardă în fața lui Băsescu, deși, practic, era imposibil să pierzi din acea poziție. Și n-avem timp să le înșirăm pe toate. Cum de reușește totuși să stea în picioare?

Vorbește unui public nou, unii spun că tinerii l-ar vota pe Geoană. Eu cred că e vorba de un nou profil de succes: corporatistul care lucrează ca bugetar sau bugetarul cu față și discurs corporatist, cum vreți să-i spuneți. E o imagine nouă propusă nu doar de Geoană, ci de mai mulți bugetari de lux de la noi. Ei sunt CEO pe bani publici, asta vând, și e o nouă imagine a succesului, probabil și printre tineri, dar mai ales printre cohorte de „speciali” care au nevoie de un garant al menținerii statu-quoului.

Recomandări

Marcel Ciolacu intră sigur în turul doi, dacă alegerile prezidențiale ar avea loc duminică. Sondaj CURS

Am văzut două tipuri de raportări la Geoană. Una mai useristă, așa, le place că e „profesionist”. Alta, mai penelistă, le place că s-a mutat de tot la dreapta, una mai milităroasă, și pretinde că e independent.

Însă aș vrea să rămână undeva scris că eu, de 20 de ani de când sunt în presă, nu am văzut candidat construit mai artificial, fără partid în spate, fără un discurs care să conțină vreo problemă populară care să-i aducă susținere organică, fără nimic.

Elena Lasconi. Între timp, ceilalți candidați sunt care mai de care mai interesanți. Lasconi a scos un fel de esență auristă din USR și apasă puternic această pedală – pierzător, dacă mă întrebați, se bat pe acolo și Simion, și Șoșoacă. E din aripa Clotilde, mai Coaliția pentru Familie, așa. USR s-a tot dat progresist încercând să minimalizeze acest fanatism ultraconservator care a stat întotdeauna în subsolul partidului. Așa a ieșit în față Lasconi, „vedetă PRO”, cu tot ce a scos mai bun inovația mediatică a lui Adrian Sârbu, haine vestice peste un populism naționalist fără pic de substanță.

Recomandări

Proiectele-fantomă ale industriei autohtone de armament. Generalul (r) Virgil Bălăceanu: „Vorbim despre fonduri foarte mari”

Nicolae Ciucă. Generalul Ciucă nu reprezintă decât încăpățânarea clicii lui Iohannis de a ține PNL-ul pe post de breloc. Există un front anti-Iohannis în PNL, dar ăia sunt așa bine plasați prin afacerile lor regionale că nu văd niciun rost al unui scandal național anti-Iohannis. Ei așteaptă moartea politică naturală, cum au făcut și cu Băsescu. Eu zic că-s inconștienți, Iohannis încăpățânându-se să stea în fruntea listei lor ar putea să-i ducă și la scoruri cu o singură cifră. Lumea nici măcar nu-l urăște pe Iohannis pe final de mandat ca pe Băsescu, lumea pur și simplu a uitat de el.

Marcel Ciolacu. Candidatul PSD e dat finalist fără probleme, ba de pe locul 1, ba de pe locul 2. Iar Ciolacu nu câștigă fără emoții o eventuală finală decât împotriva lui George Simion (oricine se califică în turul 2 cu Simion câștigă, e efectul frontului antiextremă dreapta). Însă Ciolacu atacă foarte firav probleme populare, el se ciorovăiește cu Ciucă, mănâncă covrigi cu Olguța, dar nu e capabil să țină un discurs de trei minute despre cum explică el inflația uriașă din România prin comparație cu UE. Un candidat care crede că poate câștiga ca Iohannis, nefăcând nimic. Nu poți să-l acuzi, pare singura rețetă de succes în România.

George Simion. A înviat cu inundațiile, s-a dus să ajute. Foarte bine, s-au dus și consăteni de-ai mei să ajute în Galați și ei au dat din puținul lor fără să candideze pe undeva. Simion a pierdut din motoare pe drum, pare o moară stricată care repetă două-trei chestii desprinse din manualul de istorie de-a IV-a, dar tot are șanse reale la locul al doilea. Mai nou, are de promovat mai clar discursul anti-PSD PNL, din care îi mușcă și Șoșoacă, dar și Geoană sau Lasconi.

Așa arată cursa, una foarte strânsă în primul tur, dar și cu posibile căderi din raiul visurilor politice. Geoană a mai pățit-o, ceilalți însă sunt la prima încercare.

FOTOGRAFII: Hepta

Urmărește-ne pe Google News