George Simion face achiziții. În peisajul politic al Alianței pentru Unirea Românilor, cariera nou venitului Cristian Diaconescu arată ca și cum jandarmii și-au pus unul de-al lor în tribună.

Diaconescu a fost: 

  • Ministru al justiției într-un guvern de stânga (2004 – Năstase)
  • Ministru de externe într-un guvern de dreapta (2008 – Boc)
  • Ministru de externe într-un guvern de tehnocrați (2012 – MRU)
  • Candidat anunțat la Președinție pentru dreapta populară (2014 – PMP)
  • Președinte de partid și din nou anunțat candidat la Președinție (2021 – PMP)

Cu atâtea funcții și orientări, profilul public al lui Cristian Diaconescu este exact ce a promis AUR că nu va face: păstrarea vechilor comportamente politice. 

După cum cealaltă nouă achiziție, Dan Diaconescu, reprezintă o altă categorie declarată nongrata de George Simion, „media coruptă”. În cazul vedetei  OTV, un tribunal a decis că și-a șantajat invitații, ca să ia bani de la ei. Și a intrat la închisoare. 

Poate că Simion nu știe, acesta nu e singurul dosar de șantaj al lui Dan Diaconescu. Mai există cel puțin unul, pornit pe procurori și agățat undeva în intestinele lente ale justiției, acolo unde se construiesc dependențele de sistem.

Ce se întâmplă în AUR? Partidul antisistem se înfrățește cu oamenii sistemului sau care depind de bunăvoința acestuia. Pe stadioane, acest joc este practicat de comun acord.

Ultrașii îi știu pe jandarmii în civil

Jandarmeria Română are un corp special de oameni care adună informații despre ultrași. Ultrașii nu sunt sinonimi cu suporterii, sunt cei mai pătimași, loiali echipei, organizați și, uneori, violenți dintre suporteri. Însă nu violența îi definește pe ultrași, ci opoziția la sistem. Simion a fost mai contondent și mai strident în politică decât sunt ultrașii în arene.

Unitatea de informații a Jandarmeriei pentru stadioane, creată ca parte a aderării României la UE, cooperează cu MAI și cu SRI. Dar și cu ultrașii înșiși. Liderii galeriilor acceptă prezența unor jandarmi în civil între ei. Nu le convin, dar îi acceptă. 

Cam toți ultrașii îi cunosc pe jandarmii infiltrați și recunosc utilitatea acestui compromis. Ofițerii în civil sunt de vârsta lor, unii chiar au crescut, la rându-le, în peluză. Ofițerii vor fi primii martori ai existenței unor provocatori sau vor oferi informații celor în uniforme, ca să intervină rapid dacă lucrurile degenerează. 

Infiltrații sunt printre ei, dar nu de-ai lor

La meciurile din străinătate, unde există riscul înfruntării între ultrașii români și cei străini, jandarmii în civil acționează în comun cu omologii lor din țările respective, dar și într-un parteneriat fragil cu fanii, ca lucrurile să nu o ia razna. 

Toată această convenție se bazează însă pe transparență: ultrașii știu că oamenii statului sunt între ei, dar că nu sunt niciodată de-ai lor. În politică, infiltrarea nu are aceeași onestitate. Pentru că are alt obiectiv. De regulă, controlul mișcării și distrugerea. Nu se previne haosul, ci se creează.

În cazul suporterilor AUR, ce le-a spus George Simion despre racolările lui Diaconescu & Diaconescu? Deocamdată, nu mare lucru.

Diaconescu e în politică ceea ce a fost Kassai în FRF

George Simion nu se comportă ca un om șantajabil. Asta îi creează în politica românească un atribut diferențiator copleșitor față de rivali. 

Dar ultimele mișcări arată că cine apasă butonul nevoii lui de recunoaștere îi poate, eventual, băga pe gât oamenii în civil. 

Spiritul peluzei se contaminează de tentația tribunei oficiale, în sport, cu atât mai mult în politică. Iar dependența de prestigiu și de apartenență la „lumea bună”, deloc bună în fond, a fost folosită mereu de sforarii establishmentului partidelor. Ce a fost UNPR altceva decât racolarea unui naționalism de cazarmă, încolonat și controlat prin accesul la sufragerii lucitoare?

Diaconescu & Diaconescu în AUR e ca și cum Burleanu ar fi câștigat FRF nu împotriva lui Mircea Sandu, ci sub tutela unei forțe invizibile care l-ar fi păstrat pe Adalbert Kassai drept om de bază în federație, asta după acesta ce a fost secretar-general și mâna dreaptă a „Nașului”. Sau măcar ar fi conservat metodele lor, modificate ca formă. Și poate că așa s-a și întâmplat.

 
 

Urmărește-ne pe Google News