ComenteazăȘtim însă de multă vreme că Măria Sa își dorește un guvern de
aceeași culoare politică, un parlament ascultător, unanimitate întru completă
lipsă de diversitate.
Imediat după exit-pollurile de la alegerile europarlamentare din
mai 2019, oamenii președintelui au anunțat că se vor organiza anticipate cât mai
repede cu putință. Doar că i-a împiedicat Constituția.
Klaus Iohannis intra în ultimele 6 luni de mandat, iar
Constituția îi interzicea să dizolve Parlamentul și, implicit, să declanșeze
alegerile parlamentare anticipate. Klaus Iohannis a mai pierdut niște luni din
programul său de îndeplinire a visului de a deține toate frâiele puterii. Dar
dorința de anticipate a persistat. Așa că acum, de la realegerea sa, toate
energiile PNL sunt canalizate în direcția îndeplinirii acestei dorințe
prezidențiale. Cu ce costuri însă?
Din 5 februarie, România nu mai are un guvern cu puteri depline.
Guvernul interimar nu poate face mare lucru. Nu poate lua decizii importante,
nu poate face, de exemplu, rectificări bugetare. Iar ăsta este un lucru foarte
important. Nu acum, dar peste puțină vreme, cel mai probabil, bugetul făcut în
pripă la finalul anului trecut va avea nevoie de o primă rectificare
importantă. Iar acest lucru va fi imposibil.
Dacă se va ajunge la alegeri aticipate, este foarte posibil ca
acestea să aibă loc după ce se vor fi scurs 5 luni de la momentul
renominalizării lui Ludovic Orban ca premier de către Măria Sa. Este posibil
chiar să avem un nou Parlament abia pe final de iulie, început de august.
Așadar, este posibil să funcționăm cu un guvern interimar până atunci, perioadă
în care nu vom avea nici Parlament timp de 3 luni.
Nu este neapărat o criză, încă, dar nu este nici o situație
ideală. E bine că guvernul este interimar, căci măcar nu mai poate emite 25 de
ordonanțe de urgență într-o singură zi și o singură noapte. Dar aveam nevoie de
asta? Era un rău necesar?
Nici pe departe. În noiembrie-decembrie oricum ar fi trebuit să
aibă loc alegerile parlamentare la termen. Ce câștigăm, atunci, din această
grabă? Ni s-a spus că e bine să ne grăbim, pentru că România are nevoie de un
guvern responsabil, care nu este al PSD.
OK, un argument, să spunem. Dar în loc de un guvern responsabil
vom avea jumătate de an un ne-guvern. Iar trei luni vom avea și ne-parlament.
De ce? Ca să câștige Măria Sa 4 luni de control total? Adică a molcomit-o 5 ani
și se zgârcește la 4 luni? Ce câștigă Măria Sa? Dar mai ales, ce câștigăm noi?
Noi, cu siguranță, nu câștigăm nimic. Poate dreptul de a mai
plăti niște datorii suplimentare făcute pe genunchi de un guvern provizoriu,
fără a ni se explica de ce.
Ce câștigă Klaus Iohannis? 4 luni de liniște. Cu un guvern obedient
și un Parlament dominat de PNL, Măria sa se poate retrage în vacanțele care
l-au făcut celebru și care îi cam lipsesc de ceva vreme. Poate merită. Poate ar
trebui ca președintele Iohannis să fie susținut în demersul său. Poate dacă-i
dăm cele 4 luni suplimentare de pârtii și Tenerife după care tânjește, ne
câștigăm și noi 4 ani în care nu se mai bagă aiurea în lucruri la care nu se
pricepe, cum ar fi conducerea unei țări.
Ce zici, Măria Ta? Batem palma? Hai, că e un târg echitabil. După
ce ne-ai băgat în haos fără să fie nevoie, promite-ne că în următorii ani ne
mai deranjezi doar cu câte o vedere frumoasă din insule exotice…