1 comentariuÎntr-o societate cu o clasă de mijloc din ce în ce mai numeroasă există o categorie specială care investește și vrea să trăiască fix ca în Occident. Cam aceasta este ipoteza de la care pornește materialul celebru deja făcut de colegii de la Recorder despre afacerea Nordis. Iar această clasă de oameni care au strâns bani cât să plătească în avans cu 90-100% apartamente de lux trebuie protejată de hidra politică imobiliară, reprezentată în material de Nordis. Descoperirea e prețioasă, ne arată încă o formă de abuz în zona imobiliară. Dar ne arată și o formă de naivitate năucitoare a clasei mijlocii din România.
Materialul ridică o problemă reală, este extrem orientat ideologic către un soi de vis ultraliberal naiv în care oamenii cinstiți își economisesc sutele de mii de euro și apoi trăiesc din rente grase din închirieri. Fără niciun risc, nimic! Mulți dintre cei păgubiți au reușit să adune sume uriașe (pentru România), de ordinul sutelor de mii de euro, pentru a cumpăra acele apartamente. Au vrut să fie investitori, au gândit, cum s-ar zice, capitalist. Numai că investiție înseamnă riscuri.
E imposibil să n-ai riscuri când tu cumperi o fantasmă
Ce promitea Nordis? Abureli de calitate ultraîndoielnică, nu întâmplător mai ales pe România TV. Faci baie în jacuzzi și te uiți cum ninge. Ziceai că e teleshopping cu apartamente de lux. Sau, cum povestește în material un păgubit stabilit în Franța, îți cumperi un apartament ca să vezi răsăritul din Marea Neagră, dar îți iei și un apartament unde nu mai vezi apusul. Oricât n-aș vrea să plasez o umbră asupra păgubiților, nu mă lasă hater-ul din mine: îți iei apartamente care nu există cu aproape toți banii jos, vrei să dai lovitura cu randamente uriașe, dar nu te gândești niciun moment la risc? Atenție, cum se întâmplă de obicei, unii s-au și retras din Nordis, și-au luat și banii, și-au rămas cei mici și foarte mici să tragă ponoasele. Oamenii s-au vrut investitori sau speculatori imobiliari, visul lor e unul needucat financiar, cum ar spune Isărescu. E imposibil să n-ai riscuri când tu cumperi o fantasmă. Sigur că riscurile au fost sporite de spate politic și juridic.
Partea foarte gravă din materialul Nordis ține de vânzarea dublă: acolo nu mai sunt dubii, dacă se confirmă, mulți trebuie să facă pușcărie, iar notărițele din familii politice celebre, Cozma și Băsescu, nu pot fi inocente.
Păgubiții Nordis trebuie apărați, mai ales cei expuși vânzării duble. Ceilalți care riscă astfel de investiții – adică iau în avans mult mai ieftin apartamente în speranța că vor da lovitura după ce cresc prețurile – ar trebui protejați de lege, dar nicio lege nu poate proteja investiții care se fac peste tot așa – piața imobiliară românească e plină de astfel de istorii, de tunuri sau țepe. Legea nu te poate apăra nici măcar în stil european. Jurnaliștii dau pe finalul materialului un exemplu francez de bune practici. Chiar și în astfel de condiții, în Franța au loc astfel de scandaluri, oameni care se doresc investitori și de a căror naivitate se profită. Am găsit un caz de acum câțiva ani, petrecut cu tot cu minunata legislație franțuzească.
Ancheta cu Nordis ne arată o familie Vicol-Ciorbă de un prost gust desăvârșit, Bentley și țâfnă de ghișeu, „Deșteaptă-te române” în jacuzzi ca la Dubai. Și ne mai arată influența acestor oameni prin partide. PSD și-a pus un astfel de om șef la comisia juridică. Ar trebui să-i mulțumească lui Alex Nedea că i-a scăpat de așa ceva înainte de alegeri.
Ce observăm după ancheta Nordis? Că s-a activat un tip de electorat, o dreapta middle-class de oraș mare. Unii se regăsesc în portretul românului cu o sută-două de mii de euro cash care e jecmănit de hidra imobiliaro-pesedistă-băsistă. E prea mult să explici că și Bucureștiul sau Clujul în care stau sunt rezultatele unui vis de rentier aberant, de oameni care cred că viața e compusă din trei apartamente înghesuite aiurea, pe care iei chirii; asta în timp ce orașul se sufocă.
Nicușor Dan are o brumă de dreptate, numai că mijloacele lui țin mai ales de blocaj
Bătălia de la Piața Unirii dintre Nicușor Dan și Băluță de la sectorul 4 ne arată că acest conflict între visul românului de bine de a-și lua un apartment de lux și frica aceluiași român de piața imobiliară sălbatică reprezentată de Băluță a ajuns la etapa luptelor cu poliții diferite și cu buldozere. Nicușor Dan și-a compus un întreg discurs din lupta cu mafia imobiliară. Nu e rău. Dar ce te faci când aspirațiile se bat între ele: când o clasă de mijloc vrea să-și cumpere Gucci și Versace, iar maleficii Vicol&Ciorbă vin și le fură visul? Se pare că și aspirațiile sunt aiurea, iar cei care le fură sunt și ei niște triste arătări de interlopi-tiktok.
Nicușor Dan are o brumă de dreptate, numai că mijloacele lui țin mai ales de blocaj. Viziunea lui pentru București nu include și oameni, joburi, construcții. Viziunea lui Băluță e simplă – avem ceva de mermelit, construit prin oraș? Păi imediat îmi chem băieții să pape banii. Problema e că lupta asta sterilă și fără niciun câștig pentru București ne aduce în față un adevăr cutremurător: poliție locală ca o anexă ridicolă a unor administrații. Au ajuns polițienismele să se bată între ele ca-n curtea școlii cam cum se băteau, dar mult mai departe de ochii lumii, facțiuni din SRI, SIE, SPP etc. Instituțiile statului, până și alea de forță, sunt de o slăbiciune înfiorătoare, deși le plătim regește.
Nicușor Dan a anunțat și un posibil referendum în care să ducă lupta cu voievozii de sector. De la sectoare s-au făcut toate nenorocirile, aprobările imobiliare aberante, PUZ-uri aiurea etc? Nu doar. E de ajuns să ne uităm la Videanu, demnul său înaintaș care a hrănit o întreagă armată cu autorizații de construcție. Și s-a hrănit și pe sine. Că doar nu întâmplător a șocat vameșii germani cu mai multe kile de pietre prețioase decât avea pe el cerbul din Harap-Alb.
E frumoasă deci bătălia, civilizația reprezentată de Nicușor versus necivilizații de sector. Numai că e falsă. Bineînțeles, are un potențial de mobilizare enorm, ba chiar poate aduce procente bune pentru dreapta în București. Băluță e capitalismul mai pe japcă din sărăcie, Nicușor Dan îi reprezintă pe cei care vor o rentă curată și cinstită, indiferent că tot blocuri visează și ăia. Cam aceasta este himera în care va bălti bătălia imobiliar-electorală în această toamnă.
Problema locuirii e gravă tocmai pentru că trăim doar din speculă imobiliară și nu gândim pentru comunități mari, nu gândim la milioanele care nici nu pot visa la un credit imobiliar la un preț decent sau chiar la o casă în chirie decentă. Tot românul visează la grădini de blocuri cu barieră din care să iasă cu BMW-ul și să stea 7 ore în trafic. Avem orașe de 50.000-100.000 de locuitori în care parcă s-a căutat înghesuirea imobiliară și traficul imposibil, ca să semene și ei cu ăia din București și Cluj.
George Simion a mirosit ceva cu subiectul lui cu casele de care s-au făcut mari miștouri. Ceilalți candidați nici nu se apropie de subiect, știu că acolo sunt și banii care i-au adus pe ei în față. Însă Simion de la AUR o gândește tot aiurea, în termeni de împrumut și investiție, o gândește pentru afaceriștii mici și mijlocii pe care îi reprezintă, nu pentru sutele de mii de tineri care nu au unde sta. Problema locuirii se rezolvă pornind de la infrastructură mare. Ai noștri întâi fac blocul cu veceu în curte, dup-aia urlă la stat să tragă gaze și canalizare.
Pe scurt, buboiul imobiliar, jaful în unele cazuri precum Nordis, ar fi fost un bun subiect electoral. La cum arată treburile, avem toate șansele să ratăm discuțiile esențiale și să ne pierdem în ciorovăieli de doi lei.