În 2022, o dată la două zile, un judecător a fost de acord ca procurorii să renunțe la o urmărire penală pentru Act sexual cu un minor

• Jurist de profesie, avocat și susținător al drepturilor omului Mihaela-Carmen GHIRCA-BOGDAN are un Master în Franța pe Drepturile Omului. Are 4 ani de experiență ca jurist la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a cooperat în ultimii 14 ani cu diverse ONG-uri și se implică în activități de voluntariat. 

În anul 2022, judecătorii au decis în 120 de cauze că nu există interes public în urmărirea penală a infracțiunilor de Act sexual cu un minor, acceptând astfel propunerile făcute de procurori. 

Datele pe care le analizez în acest articol, chiar dacă pot să nu fie complete, sunt relevante și extrase pe baza criteriilor de căutare disponibile în portalul de jurisprudență www.rejust.ro. Platforma a fost concepută și dezvoltată de CSM pentru a permite cetățenilor și practicienilor accesul mai facil la hotărârile judecătorești. 

Cifrele sunt similare pentru anii anteriori: 149 de confirmări în 2021 și 144 în 2020. 

În schimb, în aceiași ultimi 3 ani, judecătorii au respins cererile procurorilor de renunțare la urmărire penală în doar 53 de cauze, în total.

La RUP (renunțarea la urmărirea penală) fapta există, dar din motive de lipsă a interesului public, procurorul consideră că nu este necesar să fie trimis în instanță cel cercetat, însă e nevoie să se pronunțe și un judecător. 

Recomandări

Elena Lasconi, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „Muncim și tot săraci suntem” | EXCLUSIV

Printre motivele reținute de judecători se află disproporția vădită între cheltuieli (cele pe care le-ar implica desfășurarea procesului penal) și gravitatea urmărilor produse prin fapta respectivă, acesta fiind unul dintre criteriile legale în analiza interesului public. 

Pe baza acestor motive, în 2022, și aceasta este statistica, o dată la 2 zile, un judecător a confirmat o propunere a procurorului de renunțare la urmărire penală în aceste cauze. 

Aproape 70% din dosarele soluționate în 2022 privind infracțiunea de Act sexual cu un minor n-au fost trimise în judecată

Totodată, potrivit datelor statistice comunicate de parchete, în anul 2022 au fost soluționate 2.125 de cauze privind infracțiunea de Act sexual cu un minor, dintre care 222 cu propunere de renunțare la urmărire penală, 1.240 prin clasare, iar restul prin trimitere în judecată. Rezultă că aproape 70% dintre dosare au fost considerate de procurori ca neîndeplinind condițiile legale pentru trimiterea în judecată. 

La finalul anului 2022, 4.445 de dosare privind această infracțiune încă așteptau sau fie soluționate de către procurori. 

Nicio coerență în colectarea datelor 

Recomandări

Ultimatum de 24 de ore pentru Putin: „Ori oprește agresiunea, ori le dau ucrainenilor rachete Taurus să atace Rusia”, anunță Friedrich Merz, favoritul la postul de cancelar al Germaniei

Datele statistice sunt disponibile doar parțial pentru consultarea publică, iar majoritatea pot fi obținute pe bază de cereri de informații de interes public. Fiecare instituție le strânge în propriul format, fără a cuprinde, în toate cazurile, vârsta părților, sexul sau soluția dispusă. 

Nu exista o coerență și continuitate în strângerea lor astfel încât să fie urmărită întreaga procedură judiciară, să fie trase concluzii corecte și implementate politici publice adecvate. 

Aceste lipsuri în colectarea datelor și efectele lor cu privire la absența unei politici publice coerente în lupta oricărei forme de violență împotriva femeilor au fost constate recent și de Consiliul Europei. 

Ce înseamnă „Act sexual cu un minor”

Codul Penal incriminează infracțiunea de Act sexual cu un minor în art. 220. Conform acestuia actele sexuale cu minori sub 16 ani sunt pedepsite cu închisoare, dacă diferența de vârstă între victimă și agresor depășește 3 ani, iar cele cu minori peste 16 ani sunt pedepsite doar în anumite condiții (de ex. agresorul e membru de familie sau educator). 

Scopul acestei incriminări este acela de a proteja libertatea și inviolabilitatea sexuală a minorului, legiuitorul considerând că minorul care își dă acordul la un act sexual nu poate face acest lucru în mod valabil din cauza imaturității sale. Odată ce autoritățile află despre o posibilă infracțiune, sunt strânse probe și parchetul poate decide trimiterea în judecată, clasarea – pentru motive cum ar fi lipsa probelor, prescripția, decesul inculpatului – sau renunțarea la urmărirea penală atunci când procurorul consideră că nu există interes public în urmărirea penală a faptei. Hotărârea finală va fi luată, de cele mai multe ori, de judecător. 

Recomandări

Laura Crișan a fost arestată împreună cu cei doi complici. Fiica afaceristului asasinat la Arad ajunge după gratii

De ce avem nevoie ca datele să fie disponibile public, deși CSM a decis excluderea lor 

Există un interes public clar, direct și imediat de a înțelege, în concret, cum este aplicată legea penală de către magistrați în aceste cauze, care sunt argumentele care pot conduce la condamnare, achitare, clasare sau renunțare la urmărire penală. 

Din păcate, însă, orice încercare rezonabilă în acest sens s-a lovit de lipsa, aproape totală, a accesului la jurisprudența instanțelor de judecată. CSM a decis să excludă de la publicare toate cauzele referitoare la această infracțiune (și nu numai!), fiind imposibil de cercetat jurisprudența privind condamnările și achitările. 

Singurele motivări care pot fi studiate sunt cele care privesc renunțarea la urmărire penală și situațiile în care deciziile de clasare emise de parchete au fost contestate la judecător. 

În privința clasărilor, am găsit pe rejust.ro pentru anul 2022, aplicând criteriile de căutare disponibile în aplicație, doar 22 de rezultate referitoare la infracțiunea de Act sexual cu un minor. Nu toate clasările sunt contestate la judecător, iar motivarea parchetelor nu este disponibilă. 

Mai mult decât atât, parchetele nu disting, în datele statistice pe care le comunică, între motivele de clasare, astfel încât să vedem dacă soluția de clasare a fost dispusă pentru lipsa probelor, prescripție, decesul inculpatului sau alte motive. 

Așadar, o analiză relevantă referitoare la clasări este imposibil de făcut din perspectiva datelor disponibile public. 

Cât privește renunțările la urmărire penală, din parcurgerea a peste 40 de hotărâri de renunțare la judecată din ultimii 3 ani, reiese că victimele au vârste începând de la 11 ani, că făptuitorii sunt de cele mai multe ori majori, iar diferența de vârstă poate ajunge și la peste 10 ani. Sunt situații în care vârsta minorului sau a agresorului nu e menționată deloc în motivare. 

Care sunt argumentele pentru care se renunță la urmărirea penală 

Printre argumentele – criterii de analiză a lipsei interesului public în motivarea hotărârilor de renunțare parcurse, regăsim, spre exemplu: 

• nu se impune cheltuirea banului public pentru anchetarea faptelor, urmările acestora nefiind suficient de grave (n.n. oare de ce am mai incriminat aceste fapte?);
• minorul a consimțit (nu s-a opus, a fost de acord) la actul sexual (n.n. aceasta este chiar premisa nesancționării ca viol);
• cei doi au întemeiat o familie și minora a născut un copil (n.n. așadar sunt descurajați să folosească mijloace contraceptive cei care intenționează să încalce legea penală);
• așa sunt tradițiile la ei (n.n. e „încurajator” faptul că în dreptul penal se acordă o importanță atât de mare tradițiilor, în condițiile în care în dreptul civil ”uzanțele” sunt un mijloc de interpretare a voinței părților alături de alte mijloace de probă);
• făptuitorul e sincer și e la prima abatere (n.n. e de apreciat toleranța societății românești!);
• făptuitorul e singurul întreținător al familiei (n.n. familia fiind rezultatul direct al faptei penale săvârșite; desigur, în condițiile în care Statul nu are alte mecanisme de intervenție, problema susținerii economice a minorului este una serioasă);
• părinții sau reprezentanții legali știau și au fost de acord (n.n. un argument ”tradițional” care ne duce cu gândul la vremuri pe care le credeam demult trecute);
• cei doi se iubesc (n.n. oare la aceste vârste minorul poate distinge între sentimentul de iubire și cel de manipulare sau dependență față de o persoană adultă?). 

Trebuie precizat că niciunul dintre aceste argumente nu este decisiv prin el însuși, ci împreună, în diverse compoziții, contribuie la decizia magistraților. 

Cum se raportează statul român în cazurile care implică minori sub 16 ani

Din datele disponibile apare un comportament duplicitar al statului în situația minorilor sub 16 ani: pe de o parte decide să le protejeze libertatea și inviolabilitatea sexuală (atunci când partenerul are cu mai mult de 3 ani decât el). Pe de altă parte consideră, prin vocea a cel puțin două categorii de magistrați (procuror și judecător), că nu există interes public în a urmări penal anumite situații care ar impune aplicarea acestei protecții. 

Vedem cum, în opinia magistraților respectivi, părinții pot decide cu privire la viața sexuală a copiilor lor minori, în ciuda politicii penale a statului menite să îi protejeze. În alte situații, simplul acord verbal este suficient pentru a concluziona că minorul a consimțit în sensul legal al acestui termen. Asta deși argumentul nu are legătură cu incriminarea deoarece premisa de bază a infracțiunii este tocmai existența acestui acord (altfel, am fi în situația unui viol). 

Există situații – nu puține – în care cultura și tradițiile minorității rome reprezintă un argument în plus pentru a renunța la urmărirea penală. Astfel, minorii din aceste familii sunt tratați diferit de ceilalți minori. 

Uneori făptuitorul recunoaște că știa că încalcă legea penală și a ales să continue. Iar această atitudine este considerată de magistrați ca fiind demnă de clemență.

Ne întrebăm dacă, având în vedere cât de „credibil” sună aceste argumente în context, nu cumva Statul, de fapt, legitimează actele sexuale cu minori?  

Susține statul, de fapt, mamele minore prin renunțarea la urmărirea penală?

Spre exemplu, pentru un om rațional într-o societate democratică, soluția pentru mamele minore dependente de veniturile soțului (care a produs situația de mamă minoră) nu este încuviințarea de către magistrat a menținerii acestei dependențe. Este o soluție care doar pare umană, dar nu face decât să întrețină dependența și să amâne sau chiar sa pună sub semnul întrebării momentul posibilei autonomii. 

Soluția reală, care să rezolve și cazul individual și să descurajeze pe viitor asemenea situații, este implementarea unor programe care să le permită acestora să continue să frecventeze școala. Asta pentru că marea majoritate o abandonează. Apoi să își găsească un loc de muncă. 

Știm, potrivit datelor publicate de INS, că în 2021 s-au născut 687 de copii din mame sub 15 ani, ceea ce reprezenta 45% din nașterile înregistrate în Uniunea Europeană la fete mai mici de 15 ani. 

În 2022, conform ultimelor date publicate de INS pe 31.05.2023, am „progresat”, ajungând la 705 copii născuți din copii, în condițiile în care natalitatea în 2022 a fost la cel mai scăzut nivel din 1930 până în prezent. 

Cum să luptăm împotriva acestor nașteri dacă tocmai ele constituie rațiunea neurmăririi penale a făptuitorului? Cum să luptăm împotriva lor dacă Statul nu investește în educația sexuală a copiilor cu informații potrivite și adecvate fiecărei vârste, inclusiv cu privire la metodele contraceptive? 

Tradiția nu poate fi factor de discriminare

Precizez că din hotărârile cercetate rezultă că marea majoritate a situațiilor analizate sunt sarcini apărute imediat după ce minora și făptuitorul s-au cunoscut, eventual prin intermediul rețelelor sociale. 

Într-o societate democratică, tradițiile nu trebuie să facă diferența între copiii protejați și copiii neprotejați de legea penală. Dezvoltarea lor psihică și sexuală nu diferă de la stat la stat sau de la tradiție la tradiție. Nu mai trebuie să ne ghidăm după aparențe, tradiții sau cultură în acest domeniu, avem răspunsuri științifice care ne ajută să descifrăm cum funcționează creierul minorilor. 

Într-o societate democratică, atitudinea, sinceritatea făptuitorului ar putea face diferența în privința pedepsei efectiv aplicate, iar nu să constituie un argument pentru a nu urmări penal. 

În balanță avem abandonul școlar, dependența economică de făptuitor, un copil care naște la rândul lui un copil. Și toate urmările suficient de grave, inclusiv cele economice, ale unui Act sexual cu un minor. 

Pe celălalt taler stau banii publici cheltuiți pentru desfășurarea procesului penal și potențialul element de descurajare. Calculul nu e atât de greu de făcut. 

Urmărește-ne pe Google News