ComenteazăAm aflat cu durere că a murit Ara Septilici, jurnalist integru și om de excepție. Am fost prietene ani mulți și prin moartea ei România pierde unul din cei mai frumoși și compleți creatori ai cuvintelor pe care i-a avut.
Când a făcut-o pe Ara, Dumnezeu a fost în mare formă.
Am invățat mult, ca tânăr jurnalist în România de la Ara Șeptilici. Dar am primit de la ea, ca multi, foarte multi altii, un cadou neprețuit, acela al prieteniei fără granițe, pe care am învătat-o de la ea, dar pe care nimeni n-o practica la nivelul ei. A știut de dinainte de naștere că doar adevărul merită spus cu voce tare. Ca romancieră a scris câteva cărți de hyperliteratura.
Ara a avut un curajul nebun să fie ea însăși și generozitatea de a se dărui complet. Într-o țară care nu a meritat-o niciodată, și pe care Ara, cu loialitatea ei de modă veche, nu a vrut să o părăsească. Dacă nu ar fi fost românca, Ara Șeptilici, ar fi fost, oriunde altundeva, o scriitoare cunoscută sau o reputată cercetătoare de studii de gen.
A rămas in Romania să continue să iubească mult și prea generos, să dăruiască, fără să ceară mai nimic pentru ea.
Pe mine m-a învățat că nevoia de libertate e legitimă, ca și lipsa granițelor în simțire. Ara vedea enorm si simțea monstruos. Ara știa că merita mai mult, mult mai mult decît a primit, dar a acceptat să primească puțin de la o tară care a ignorat-o, mai ales in ultimii ani.
România a ocolit-o pe Ara și mă întreb dacă literatura româna se va încumeta s-o merite.