ComenteazăVloggerul Alexandru Bălan a fost reținut marți seară pentru instigare la violență împotriva minorelor.
Iubesc tehnologia, m-am născut la câteva zile după ce Voyager 2 era lansată în spațiu. Acum a ieșit se pare cu totul din sistemul solar, vin rar vești de pe acolo. În schimb, mă uit cu uimire la ce face tehnologia cu îndemnul la viol sau la rasism. E supereficientă.
Nu tinerii sunt de vină
Se spune că sunt de vină ăștia micii că “au căzut pradă” noilor tehnologii. Îi bănuim ca CTP de un soi de păcat care te orbește sau îți “deplasează scoarța”.
Adolescenții nu sunt niște vicioși căzuți în Tiktok sau Insta-manie. Avem o gravă problemă de înțelegere și a lor, și a tehnologiilor produse de generația noastră, ăștia mai de 40-50 de ani. Ne uităm ca la poarta nouă la companii private care fac grozăvii ca să adune banul și care apoi ne învinovățesc pe noi, mai tineri sau mai vârstnici, cum că nu știm să apăsăm butoanele cum trebuie. Sigur că ține tot de noi, sigur că poți la fel de bine programa un robot să bombardeze un mall sau să aibă grijă de bunica. Dar știm în ce fel ține de noi?
Dincolo de un deraiat sexist
Cazul “Colo” nu este doar despre un deraiat sexist care instigă la violarea minorelor, este și despre schimbări complexe tehnologice pe care le-am lăsat să devină opresive.
Unora le poate părea ridicol să vorbim despre un “noi” când vorbim despre multinaționale americane, chinezești, care nu dau doi bani pe noi și părerile noastre. Totuși dau doi bani sau un frigider plin de Redbull, sau niște cereale Nestle (vezi articolul despre sponsorii lui Colo), ca să se promoveze prin astfel de staruri cu sute de mii de fani minori.
Măcar în calitate de consumatori de junk să vorbim despre un “noi” global; dacă nu avem inspirația de a protesta multinațional, ne-o vom lua din ce în ce mai local și individual. Despre ce e vorba?
Când se inventa tiparul…
Fiecare schimbare tehnologică rupe reglementări, ordini, produce pagube colaterale. Invenția tiparului, de exemplu. Ce credeți că s-a întâmplat după invenția lui Gutenberg? Credeți că s-au tipărit numai biblii și lucrări științifice? Nu, s-au publicat tot soiul de tâmpenii difuzate în masă.
Au revenit atunci în forță manuale de identificat vrăjitoarele, de exemplu, au explodat legendele antisemite și câte alte prostii. Cam cum s-a întâmplat cu Google sau Facebook, după câteva secole.
Toate mizeriile istorice, rasisme, sexisme, conspirații de doi lei, au cunoscut în ultimul deceniu o mare resurecție. Iar acestor businessuri le-a convenit. Aceste prostii de masă produc bani. Când nu gândești, ești mai rentabil, nu pentru tine, ci pentru blogărul Colo și ăia de-l vând, Google/YouTube.
Aceste prostii de masă, antisistem cică, abia ele sunt sistemul, ele umflă conturile lui Zuckerberg, Larry Page sau Sergey Brin (fondatorii Google).
“Colo”, vlogărul de doi bani clickul, este idealul lor, nu vreun ziar quality.
Nu sunt de ajuns conspirația, rasismul, sexismul, ele nu trebuie să genereze doar followeri, trebuie să genereze și scandal, să producă agitația de dimineață de la cafea, nervii zilnici produc răspândirea și vizibilitatea brandului.
Dacă nu ai draci, trebuie să ți-i faci. Nervii muți din fața televizorului nu mai sunt buni decât pentru o audiență tradițională. Nervii de Facebook sau Google produc mult mai multe vânzări.
Bula “mea” înseamnă “așa e normal”
Cuvântul-cheie e “engagement”. Cum produci această dedicare gratis a consumatorului în promovarea unor tâmpenii sau chiar a unor lucruri nobile care apoi să vândă tâmpenii? Prin ceva ce unii au numit design adversativ.
Rădăcinile acestui design sunt adânc înfipte în istoria companiei Facebook. Până la urmă, măreața idee a venit în capul lui Zuckerberg pe o filieră clasică de tembelism adolescentin – un site pe care să se dea note studentelor de la Harvard, în funcție de cine era mai atrăgătoare, așa s-a creat o bază de date cu prima comunitate Facebook (FaceMash se numea când a conceput-o Zuckerberg).
Așa a ieșit “marea idee”, idee frecventă în orice întâlnire între masculi toxici pe malul șanțului, de-a lungul mileniilor. În loc de șanț era un server, o bază de date și niște puberi excitați.
Cum produci design adversativ? Întâi creezi sentimentul de apartenență, ceea ce se cheamă “bulă”, adică “lumea mea”, adică așa e “normal”. După aia, la întâlnirea cu alte bule fanatizate se produc scântei, se produc bani. Asta e, știu, e trist, dar, în mare parte din timp, tot niște animale cu reflexe limitate suntem, oricât de educați și vigilenți am fi. Șmecheria cu civilizația era să potolim această realitate, nu s-o potențăm și digital.
De la rasism la antivacciniști
N-ai avut de nenumărate ori senzația că, deși cauza pentru care lupți e bună, cumva devine o troacă de porci branduită cu reclamă la chiloți? E de la Google & Facebook.
Așa au reapărut în forță mari “teme de discuție”. Mai credea cineva că stăm la “dezbateri” despre rasism? Iată că o facem în 2020. Pentru unii nu e “așa clar”, sunt “îndoieli”, că poate “și negrii au făcut ceva”, aceste bălării sunt promovate de motoare de căutare și de companii de socializare virtuală.
Mai credea cineva că discutăm dreptul unei femei de a dispune de corpul său? Iată că o luăm de la capăt cu forțe proaspete pe Facebook și YouTube (adică Google) și cu dezbaterile despre avort.
Ba, cu mare succes, cică în numele luptei cu sistemul, am vrea iar să ne moară copiii de rujeolă.
(Apropo de antivacciniști, tocmai nivelul stupid al discuției, dacă e sau nu nevoie de vaccin, ne împiedică să abordăm serios problema comercializării, costurilor, accesului la știință inhibat de marile companii pharma; deci, da, unii se cred luptători antipharma pentru că nu cred în vaccin, dar ei ajută cu prostia lor mersul înainte al industriei fără responsabilități; lovitura adevărată ar fi democratizarea accesului la vaccin, scoaterea lui din logica profitului, transformarea lui într-un drept universal bine controlat de instanțe științifice, nu de departamente de marketing – așteptați voi mult și bine să promoveze Google & Facebook așa ceva).
Există atenționări publice în legătură cu chestii la mintea cocoșului pe care Facebook le făcea în deplină cunoștință de cauză încă înainte să explodeze scandalul Cambridge Analytica. Citez dintr-un raport din 2018, o prezentare făcută chiar șefilor companiei: “Algoritmii noștri exploatează dependența de divizare/adversitate a creierului uman”.
Cum se fac banii din mizerii absolute
Mai simplu, chiar grupurile care propagă fake news grosolan și atacuri la persoană sinistre sunt cele pe care algoritmii Facebook le favorizează. În ciuda faptului că Facebook pretinde că cenzurează fake news, rasism etc. Nu fac decât să cenzureze aiurea, sunt chiar cazuri flagrante de băgat pumnul în gură chiar celor care luptă cu rasismul. E o chestie de imagine și atât, în rest, doar nu și-or scoate bani din buzunare să-i arunce pe bunăstarea societății.
În fine, problema se complică și mai mult când vedem că lupta cu fake news-ul se duce pe pustii echivalând tot felul de chestii de neechivalat.
Mai nou, după revoltele antirasiste în SUA, se echivalează și pe la noi rasismul cu antirasismul, sunt specialiști care ni le prezintă de zici că sunt două partide, nu două modalități de a fi ale lumii, una inacceptabilă și una normală.
Însă ce am vrut să spun, în completarea evidenței că mulți sponsori s-au înghesuit să-i dea unui vlogăr sexist cereale și energizante, este că avem o schimbare tehnologică pe care o reglementăm aiurea sau nu o reglementăm deloc, în timp ce banii se fac fix din mizerii absolute.
Cum își cumpără companiile “influensări”
Îmi aduc aminte de o întâlnire cu blogări și vlogări români de acum vreo 10 ani. Am vorbit încă de atunci ca un “moș” și le-am explicat că nu e nimic nou și cool să te prostituezi pentru sponsori sau să faci orice pentru clickuri, că destule tâmpenii a făcut presa tradițională, nu are rost să le reiei pe sistem turbo.
S-au uitat toți ca la un extraterestru și și-au văzut de treabă.
Sponsorii își cumpără la kil influensări și-ți vând ăștia orice, creme de distrus fața, vând rasism contra energizant, îndeamnă la viol, se lasă cumpărați de oricine și nimeni nu-i controlează. În cazul tehnologiei noi o instituție precum CNA ar fi ridicolă.
Discuția despre reglementare trebuie să vină, cum am mai repetat-o de o mie de ori (că am învățat de la Google să fiu papagal), cu idei radicale precum naționalizarea bazelor de date. Naționalizările nu pot veni de la o țară sau alta, pot veni de la mari comunități, de exemplu de la o Uniune Europeană mai deșteaptă sau poate dintr-un acord global între forțe economice. Datele sunt resurse universale și trebuie deținute public, punct. Sunt ca apa și ca oxigenul (nu că unii nu s-ar gândi să le vândă și pe astea).
Ultima schimbare de algoritm Google a dus la creșteri pentru unele site-uri “de gunoaie”
Când spun că felul în care funcționează algoritmii trebuie decis și politic, și democratic, nu doar comercial, mi se spune superior că nu înțeleg piața și tehnologia. Ba înțeleg foarte bine. E ca și cum ai privatiza Magheru și ai da drumul la construcție de blocuri în centrul bulevardului sau, mai mult, ai legaliza luptele cu arme de foc – ce credeți, dacă s-ar da voie, nu s-ar face?
Comic e cum ne explică aproape mistic specialiștii că “s-a schimbat algoritmul Google” și apoi toți dau resemnați din cap. Chiar luna trecută îmi explica un prieten că au fost iar schimbări, însoțite de fluctuații mari în audiență pentru un site sau altul.
Care a fost rezultatul? Au crescut și mai mult tot felul de site-uri care promovează momeala pentru clickuri și jegul internautic.
Dar noi trebuie să ne închinăm la misteriosul algoritm Google, că el ne ajută și ne face mai buni. De când a ajuns presa să se închine în halul ăsta la algoritmi evident antisociali și scăpați de sub control? De când a ajuns presa să accepte, pe lângă multele sale compromisuri, și tembelisme precum scrisul SEO (Search Engine Optimization), adică oameni care imită ridicol mașinăria, nu invers? De când puterea nu mai e chiar unde știam că e.
Pot să cer o opinie de la SRI sau de la minimarketul din colț și voi avea un răspuns, bun, prost, dar îmi vor da un răspuns. Cereți o poziție de la Google pe astfel de chestiuni și veți obține fix un mare flit.
Algoritmul Google e mulat după reclamă, e publicitar și reclama n-are scrupule. Toată minunăția tehnologică din spate trebuie orientată către cauze mai bune, nu către o perpetuă targetare perfectă a cetățeanului viitorului care aduce din ce în ce mai mult a arătare rasistă, sexistă și plină de hemoroizi, pe care și-i tratează cu medicină homeopatică (adică bună de nimic). Că doar pseudomedicina e expandată și ea bine-merci de aceleași companii.