ComenteazăÎnregistrările filmate, difuzate de Armata israeliană, au invadat reţelele de socializare, fiind acum parte a clipurilor care îl ridică în slăvi pe cel despre care se presupune că ar fi fost creierul masacrelor din sudul Israelului, din 7 octombrie anul trecut. Sunt puse în paralel secvenţele ultimelor lui clipe de viaţă cu informaţiile furnizate de serviciile secrete israeliene de-a lungul ultimului an.
Pentru palestinieni, Sinwar este primul lor conducător care moare în luptă (ceilalţi au sfârşit asasinaţi). A devenit deja virală imaginea lui – singur, la suprafaţa pământului, rănit, găsind puterea de a arunca, cu un ultim gest sfidător, o creangă în drona care supraveghea interiorul clădirii – imagine secondată de vocea lui rostind celebra declaraţie de acum trei ani:
„Cel mai mare dar pe care mi-l poate face dușmanul este să mă ucidă. Mă supun martiriului pentru Allah, am 59 de ani și prefer să fiu martirizat de un F-16 sau de rachete, decât să mor de coronavirus sau de un infarct”.
Sunt redate apoi informaţiile repetate ale responsabililor de la Ierusalim: Sinwar e ascuns în tuneluri, are în jurul său ostateci ca scuturi umane, se ghiftuieşte cu mâncarea şi ajutoarele deturnate, stă pitit ca un laş în timp ce oamenii lui mor sub cerul liber.
60% dintre oamenii lui, palestinienii din Gaza, i-au fost împotrivă (conform unui sondaj de opinie realizat în luna mai a.c.) fiindcă a atras asupra lor răzbunarea cruntă a Israelului, obligându-i să plătească nevinovaţi masacrul din 7 octombrie cu zeci de mii de morţi, cu alungarea a aproape 2 milioane de oameni din casele lor, cu foamea, frica şi disperarea.
Pe de altă parte, pe fondul emoţiei create de uciderea sa, procentul de 40% al celor care l-au aprobat s-ar putea să crească în zilele următoare. O serie de informații arată că, în Gaza, armata regulată israeliană luptă cu o armată de gherilă ai cărei combatanţi se întorc şi reocupă, prin reţeaua de tuneluri, zonele eliberate anterior.
Sinwar, altminteri un personaj de o cruzime rece, care n-a ezitat să îşi execute adversarii din propria organizaţie, ţinea în mână puterea totală, atât pe cea militară, cât şi pe cea politică. Există înlocuitori, dar nici pe departe la fel de puternici, care nu vor putea lua decizii majore în următoarea perioadă. Le va fi dificil să îşi asume inclusiv acordul pentru o încetare a focului, urmată de un schimb de ostateci. Tot ce au putut aceştia să declare este că Hamas „va continua lupta până la eliberarea teritoriului şi înfiinţarea statului palestinian”.
Când s-a aflat vestea morţii lui Sinwar, la o zi după ce fusese ucis, preşedintele Biden s-a grăbit să declare, îngânat de vicepreşedintele Kamala Harris, că a apărut o oportunitate unică pentru un acord de încetare a focului. În optimismul lor electoral, preşedintele Statelor Unite şi candidata Democraţilor la preşedinţie ignoră o realitate evidentă: premierul şi comandantul armatei israeliene, Benjamin Netanyahu, nu va agrea (nici dacă ar dori) un acord de încetare a focului.
Luând la cunoştinţă poziţia Washingtonului, extremiştii din guvernul său, al căror ostatec este, n-au întârziat să comunice ritos că încetarea focului poate avea loc doar odată cu „victoria totală”, fiindcă un astfel de demers ar facilita regruparea Hamas. Netanyahu nu poate ieşi din cuvântul lor fără să piardă puterea (şantajul extremiştilor cu dizolvarea guvernului este ca un pistol la tâmplă).
Administraţia Biden ar putea, într-un singur caz, să oblige guvernul de la Ierusalim la un acord de încetare a focului în Gaza: dacă l-ar ameninţa cu reducerea ajutorului militar. Ceea ce până la alegerile din 5 noiembrie este imposibil. După aceea, în cazul în care ar câştiga Trump, Netanyahu ar avea mână liberă, în mai mare măsură decât i-a oferit Biden, să acţioneze potrivit propriilor interese.
Ce se va întâmpla în urma eliminării lui Sinwar? Greu de intuit. Un singur lucru este cert: va fi mai multă moarte.