Părinții, în ochii guvernanților (nu doar aceștia, cu siguranță), par niște bestii cărora nu le pasă de adevăratele probleme ale țării. Insensibili la zbaterile miniștrilor, primarilor, parlamentarilor, părinții, acești teroriști postmoderni, o ard aiurea, dorind să li se spună cum vor învăța copiii lor din 14 septembrie încolo. Inacceptabil, doamnelor și domnilor, inacceptabil.

Presiunea pentru a furniza informații despre deschiderea școlilor acum e rezultatul inițiativei demagogice a PSD, care m-a chemat să vorbesc cu el despre deschiderea școlilor, câte-n lună, câte-n stele.

Ludovic Orban:

Și probabil că are dreptate. Ce-i asta? Cum îndrăznesc unii sau alții să-l întrebe pe el, tocmai pe el, ce se va întâmpla cu școala românească peste o lună și jumătate? Ce Dumnezeu este atât de important la școala asta încât se agită lumea atât? Este clar vorba despre demagogia pesedistă, căci altfel nu se explică.

Guvernul și interesul copilului

În aceste timpuri grele, în aceste vremuri de restriște, oameni dedicați precum Ludovic Orban de-abia mai găsesc timp să dea peste cap 100 de Lagavulin și să fumeze unu-două pachete de țigări. Iar ăștia, cine or fi ei, au probleme din astea minore cum ar fi educația copiilor. Ce contează că-s mulți? Adică, putem bănui că părinții a 1.300.000-1.400.000 de copii din învățământul preuniversitar sunt destul de mulți, dar numărul nu dă valoarea.

Acum, doamnelor și domnilor, avem de rezolvat probleme mult mai importante decât educația unor mucoși. Zilele astea, partidele își restabilesc candidații la locale. Este crucial. Următorii 4 ani de bunăstare partinică depind de rezultatele alegerilor locale. Iar voi, meschini și mărunți, vă lăsați induși în eroare, plecați după fenta demagogică a interesului față de copii. Incalificabil.

Este drept, educația sau lipsa ei definesc traseul unui popor, al unei nații pentru următoarele decenii. Dar de ce să ne batem capul?

Viitorul imediat, accesul la banii de Monopoly aduși de președintele Iohannis de la Bruxelles sunt, acum, mult mai importante. Cândva, într-o zi, la o dată pe care Ludovic ne-o va comunica la un moment dat, vom vorbi și despre educație, despre școală, despre nimicuri. Acum nu, că nu e timp.

Contează că 300.000-400.000 de copii nu au acces la nedefinita școală online? Contează că profesorii nu sunt deloc pregătiți pentru așa ceva? Să voteze, mai întâi, asta ne doare acum, și vedem după aia.

“Alții au investit în copii, în educația copiilor, noi am investit în imobile. Lucrurile sunt absolut simple, absolut transparente”. Asta spunea Klaus Iohannis în august 2014 și, iată, învățăturile sale către membrii partidului au prins.

Nu este vremea preocupărilor futile. Țara nu de educație are nevoie, ci de oameni precum Orban. Nepregătiți, dar hotărâți.

Iar voi, demagogilor, lăsați premierul în pace. Are treabă. Sunt turnee electorale în desfășurare, sunt altele mult mai interesante decât copiii voștri și educația lor. În definitiv, ce? V-a pus Ludovic să faceți copii? Și ce dacă riscă analfabetismul? De când ne este rușine cu analfabeții și inculții acestei patrii? Ce, analfabetismul, incultura, incompetența au împiedicat vreodată pe cineva să devină ce vrea? Chiar prim-ministru, la o adică?

Foto: Hepta

 
 

Urmărește-ne pe Google News