Însemnări din mijlocul unui ciclon care n-a mai venit

Sigur că presa își face datoria, se află în slujba publicului, „publicul este patronul presei” – cum se vehiculează în mediile elevate ale presei noastre independente, având datoria sacră, menirea și responsabilitatea să informeze. Chiar cu riscul de a spăla creierele oamenilor. Iar una dintre metodele de a face audiență și, în același timp, de a băga spaima în populație, picătură cu picătură, este să lanseze mesaje „incendiare” cu titluri bombastice, înfricoșătoare și, adeseori, cretine. 

În lumea presei noastre, cel mai bine este să fii ziarist meteo. Adică, să redactezi știri despre vreme. Mai precis, despre grozăviile vremii. De exemplu, după ce-au trecut căldurile sufocante ale verii, cu incendii pretutindeni și secetă devastatoare, au venit ploile toamnei. Cicloanele toamnei! Sursele jurnalistice sunt sigure, fără îndoieli: Agenția Națională de Meteorologie (ANM). O instituție serioasă, mă mir că nu se află în sondajele care măsoară încrederea populației în instituțiile din România, sigur ar rivaliza cu Banca Națională! Cu aceste surse, ziaristul meteo nu are cum să greșească, să primească reclamații și drepturi la replică, să alerge ca să verifice informația din „trei surse”, să trăiască cu spaima că, de exemplu, o „anumită vreme” ar putea să-l sune pe șeful său și să-l avertizeze că, dacă nu scoate articolul despre „vreme”, acum!, va tăia bugetul de publicitate alocat publicației. Vremea nu poate să dea în judecată presa pentru defăimare. Ziaristul meteo n-are nicio teamă, nu trăiește cu riscurile meseriei, precum ziaristul de investigație sau cel de război, nici dacă își uită umbrela într-o dimineață ploioasă. Ploaie măruntă de toamnă. Dacă mai pescuiește și niște studii despre „schimbările climatice”, studii, nu glume!, studii făcute de oameni de știință și cercetători, atunci datoria profesională este îndeplinită, ziaristul meteo și-a făcut treaba față de public, chiar dacă știința a devenit profund ideologizată. Pentru că oamenii de știință studiază, precum ospătarii, ceea ce li se comandă de către politicienii care administrează bugetele de finanțare. Ziaristul meteo este convins și înspăimântat de „schimbările climatice”, de aceea trebuie să transmită mai departe convingerile și spaimele sale. Singurul element care face diferența între ziariștii meteo este „talentul” de a împacheta știrile și articolele într-un ambalaj panicard, de urgență, amenințător, meserie te halesc! În acest domeniu, ziariștii n-au nevoie de lecții, morală și observații. Ei își cunosc meseria. În plus, fiind și oameni tineri care fac parte din generația „fulg de nea”, crescută cu aer condiționat și confort, normal că orice ploaie lungă de toamnă se transformă într-un uragan și orice scădere de temperatură de vreo trei-patru grade reprezintă un îngheț. Nu este necesară o educație de specialitate în jurnalismul meteo, important este ca știrile să facă audiență și să „măture” concurența. Dacă ziariștii care lucrează pe „Externe” nu citesc cărțile fundamentale de istorie și geopolitică și nu-și fac temele, d-apoi ce pretenții să avem la cei care lucrează pe meteo! Dacă ești crainic la Radio România Actualități, de exemplu, nucleul dur al mass-media alarmiste, singurul talent este să citești cu înfrigurare și chiar dramatism temperaturile din diferite orașe ale țării, pentru că acestea nu sunt de bine, sunt întotdeauna „peste valorile normale”, adică vremea este rea. O vară întreagă am ascultat la RRA transmisiuni ale harnicilor corespondenți locali, care îi întrebau pe turiștii ce se bălăceau în bazinele și ștrandurile din diferite stațiuni: „Cum este apa?” (Apa din bazin, desigur!) Întrebare estivală! Sigur că, în această toamnă, întrebarea firească pentru tipul de jurnalism de la RRA este: „Cum este ploaia?” L-am auzit luni dimineață, la „Matinal”, pe moderatorul Cătălin Cârnu spunând înfiorat: „Important este că plouă liniștit…”     

Recomandări

Dezastru aviatic în Kazahstan, după ce un avion plin cu pasageri s-a prăbușit chiar lângă aeroport. Momentul a fost surprins de martori

Cu ajutorul presei, care a devenit o sursă de spaime și depresii, a fost inventat un dușman: vremea. Este un dușman care distruge infrastructura țării (era să scriu infrastructura de rahat a țării) și prăjește mințile oamenilor. Au, n-au treabă, oamenii vorbesc despre vreme, despre cât de rea este vremea. Ei vor ajunge să urască și să înjure ploaia, ninsoarea, vântul, toate fiind niște intemperii. Omul modern, care s-a obișnuit să controleze totul, își dorește ca vremea să se comporte după bunul său plac. O vreme programată pe aplicația din telefon, pentru fiecare! 

Spaima față de vreme este un lucru bun pentru politicieni. Niște oameni cu frica în oase sunt mai ușor de condus, de manevrat, de prostit. Oamenii nu mai vorbesc despre cât de proști sunt politicienii, concentrându-se să vorbească înspăimântați cât de rea este vremea. Ajungi să crezi că lupta împotriva „schimbărilor climatice”, această mișcare ideologică ce luptă de fapt împotriva capitalismului putred care, chipurile, a făcut găuri în stratul de ozon din cauza dezvoltării sălbatice a industriei, de parcă marile combinate siderurgice și platforme chimice ale socialismului au fost curate ca niște farmacii, ei bine, ajungi să crezi că din cauza „schimbările climatice” trăim atât de prost. Colac peste pupăză, Europa dă semne că intră în recesiune, dacă nu cumva a intrat demult în declin din cauza politicilor Comisiei Europene, dar clima o sabotează mai rău ca Putin. Vremea este folosită pentru a găsi o scuză pentru orice: mediocritate, indolență, neputință, ignoranță, minciună, prostie. Din cauza „schimbărilor climatice”, suntem stresați, irascibili, nemulțumiți… În realitate, oamenii politici din prezent sunt mai periculoși decât cicloanele.   

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

Plouă. A venit toamna…            

Foto: Vlad Chirea               

Urmărește-ne pe Google News