Între frică și ignoranță. Cum am ajuns să le cerem oamenilor de știință să fie falșii profeți ai cutremurelor

În primele 30 de minute ale filmului „Don’t look up!”, o mică echipă de cercetători, condusă de personajul interpretat de Leonardo DiCaprio, ajunge în fața oficialilor de la Casa Albă pentru a le explica faptul că o cometă va anihila toată viața pe Pământ în șase luni și 14 zile. Nu-i crede nimeni în afara comunității științifice: nici președintele, nici presa și nici publicul.

Am văzut conferințele de presă susținute zilele trecute de specialiștii Institutului Național de Fizica Pământului (INFP) ca pe un trailer la o continuare a filmului, doar cu titlul „Don’t look down!” de data aceasta. Așezați în fața unor hărți, explicând despre falii și plăcile tectonice, seismologii au avut un moment de blocaj complet.

Au înțeles că reporterul care îi presa cu întrebări despre lipsa investițiilor în tehnologie care să ne spună când va avea loc un cutremur nu știa și nu voia să înțeleagă că nu putem prezice cutremurele. Și nu este doar problema României de data aceasta. Nimeni, nicăieri în toată această lume, nu poate prezice când va avea loc un cutremur și cât de mare va fi.

Nu caut să-l acuz pe reporter și nu e vorba despre el aici, indiferent de reputația proastă a televiziunii la care lucrează. E greu să fii specializat când ești trimis dimineața la prefectură, la prânz la tribunal, după-amiază asculți ce mai spun cercetătorii despre cutremure și seara filmezi cum petrec bucureștenii Valentine’s Day. Și de multe ori ai la purtător hârtiuțe cu întrebările pe care vrea cineva din redacție să le pui. E supărător mai degrabă tonul aroganto-țâfnos, apreciat de cei care cred că jurnaliștii ar trebui să muște din oameni până află adevărul.

Recomandări

Castelul Peleș a ajuns o ruină în proptele. Casa Regală și Ministerul Culturii negociază molcom cine să rezolve problema care accelerează degradarea

Dar valul de întrebări despre incapacitatea statului român de a prezice cutremurul nu-l are ca singur reprezentant pe reporterul respectiv. Cine a îndrăznit să scoată capul din bulă a văzut că există o adevărată mișcare în social media pe aceleași linii. Sentimentul de neputință generat de cutremurele din Turcia și România a generat o frustrare care prinde viață ca un fel de vânătoare de vrăjitoare.

Iar pe internet, acest cazan de opinii în care orice este posibil, întrebarea „cum să nu știm că vine un cutremur?” s-a transformat rapid în „cine a dat cu cutremurul în noi?”. Fiindcă aceiași oameni care nu vor să creadă că nu putem prezice cutremurele acceptă cu ușurință ideea că ele pot fi create la comandă. 

Ați văzut-o probabil pe Diana Șoșoacă vorbind de la tribuna Parlamentului despre cum „mai-marii lumii” au lovit Turcia cu un cutremur pentru a-l pedepsi pe Erdogan. Și orice filmare cu ea e urmată de câteva sute de comentarii cu „felicitări pentru curaj”, care n-au cum să fie făcute toate de troli și conturi false.

E suficient să ne uităm și la ce s-a întâmplat la Constanța zilele trecute, când sute de oameni au ieșit în stradă de frica unui cutremur care nu a avut loc.

Când SUA îl alegeau președinte pe Donald Trump, s-a creat temerea că ajungem la instituționalizarea minciunii și a realităților alternative, în care adevărul e relativ și variază în funcție de cine îl spune. Doar că pe atunci ne temeam de „confirmation bias”, că oamenii citesc și rezonează doar cu puncte de vedere care le susțin deja convingerile.

Recomandări

Primele clipe ale dezastrului din Spania. Șoferii din Valencia așteptau liniștiți la semafor | VIDEO

Cum să apară o pandemie care să ne dea viețile peste cap tuturor așa, din neant, în timp ce „mai-marii lumii” aveau vaccinurile „gata pregătite”, care au fost apoi „băgate pe gât tuturor” până când „au murit mii de oameni în spitale”? De ce să plătim noi mai scump gazul și curentul că Ucraina, susținută de „mai-marii lumii”, nu se înțelege cu „patria-mamă”, Rusia, și „nu vrea pace”?

Ceva ne lipsește

Cred sincer că ne lipsește curiozitatea de a înțelege și de a învăța lucruri noi. Poate a dispărut mai demult și acum s-a acutizat problema. Și fiindcă nu vrem să învățăm sau să ascultăm explicațiile celor care au înțeles deja, apelăm la instinctul primar de a ne enerva. Cu cât înțelegem mai puțin cum funcționează un lucru, cu atât ne temem mai mult și ne revoltăm mai tare.

Ne este frică de cutremure și ne enervăm; de ce nu știm când se petrec? Ne ascunde cineva ceva? Apariția unui virus pe care nu-l înțelegem ne pune în fața deciziei de a ne vaccina sau nu, de care ne-a fost frică dintotdeauna. De ce vrea cineva să ne omoare, de fapt? Ne temem că războiul ajunge la pragul nostru și suntem furioși: de ce nu vor ucrainenii ăia să renunțe și să facă pace, ca să ne fie bine la toată lumea?

Recomandări

Alexandr Stoianoglo, candidatul prorus la președinția Moldovei, sponsorizat cu bani din România. Afaceristul care i-a plătit o vacanță de lux

Și la fiecare dintre aceste întrebări nu cerem răspunsurile pe care le-am putea obține singuri, dacă am fi curioși și deschiși să înțelegem și alte lucruri din afara orizontului nostru de interese. Vrem dovezi.

Într-una dintre cele mai dure scene din „Don’t look up!”, omul de știință interpretat de Leonardo DiCaprio explodează în timpul unei emisiuni TV, un matinal în care se făceau glumițe relaxate despre cometa care urma să distrugă viața pe Pământ. Într-o trimitere (ca întregul film, de fapt) la criza încălzirii globale, acesta deplânge faptul că avem dovezile în fața ochilor și refuzăm să vedem adevărul. „Știm că vine o cometă pentru că am văzut-o. Am văzut-o cu ochii noștri, folosind un telescop. Pentru Dumnezeu, i-am făcut și o fotografie! Ce alte dovezi avem nevoie?! Și dacă nu putem măcar să ne punem de acord că o cometă cât Muntele Everest vine spre planeta noastră nu e un lucru bun, ce naiba s-a întâmplat cu noi?”.

În loc să ne întrebăm cine apasă butoanele la cutremur, mai bine ne-am întreba același lucru ca dr. Randall Mindy, personajul lui DiCaprio: ce spune despre noi faptul că refuzăm să acceptăm dovezile care pur și simplu ne contrazic? Și, mai nou, că reacționăm la asta cu indignare, care curge spre ceva mai grav?

Dacă înțelegem mai bine decât cercetătorii cum se petrec cutremurele și știm mai bine decât medicii că ne omoară vaccinurile, și nu boala. Dacă cunoaștem mai bine istoria Ucrainei decât ucrainenii și înțelegem că au nevoie de pace, că nu merită să lupte pentru libertatea lor ca țară. Dacă toate acestea ne cuceresc, ne domină, atunci sper să nu prindă rădăcini și la noi comunitatea celor care cred că Pământul, de fapt, e plat și e mărginit de Antarctica – un zid de gheață care ne împiedică să cădem de pe margine. Ar fi de râs, dacă nu ar fi de plâns. 

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News