Învață-mă să fiu pensionar în România!

Poate că au fost mai slabi de înger. (Oare există un înger specializat, care se ocupă de munca omului, un înger păzitor al muncii, îngerul muncitorilor?) Ai auzit că alți colegi de generație s-au pensionat mai devreme, pentru că au lucrat în „servicii”. Gândul îți fuge aiurea: acești colegi care s-au angajat în „servicii”, imediat după decembrie 89, nu cumva au fost colaboratori și turnători ai Securității până-n decembrie 89? O întrebare inutilă, nu-ți folosește la nimic, nici măcar să răscolești rahatul, ce-a fost a fost, tinerii pensionari își mănâncă pensiile bune, își cresc nepoții, își deschid pensiuni la munte, nu fi invidios, gândește-te la pensia ta! Nu ești în stare să te gândești serios la această problemă care a apărut în viața ta. Până acum, problema nu exista. Acum există, îți roade mintea, te sperie, recunoaște! 

Uită-te la ceilalți cunoscuți din generația ta! Se pregătesc de pensie. Își numără anii și lunile până la pensionare. Își fac dosarele. Își caută adeverințele de la fostele locuri de muncă. Dacă nu mai există, se duc la arhive și caută dovezile, pentru că au muncit.

Dar dincolo de această agitație generată de birocrație, observi la ei o stare de febrilitate, de nerăbdare, chiar de nervozitate: pensia! Parcă s-ar afla într-o cursă (olimpică?), cine iese primul la pensie. Parcă toți ar vrea să dea pe repede-înainte timpul și să ajungă la linia de sosire: pensia. Au obosit, s-au ramolit ori s-au plictisit de muncă în România? Îți pare rău, dar nici de la ei nu poți să înveți ceva despre cum să ieși la pensie, cu sufletul ușor, fără traume, fără depresii. 

Recomandări

Libertatea a vrut să afle de ce nu ia președintele Iohannis oameni de afaceri în vizitele externe. Cum a răspuns Administrația prezidențială

În agitația care ți-a cuprins generația, simți că ai nevoie de o pregătire temeinică pentru a ieși la pensie. Nu este vorba de un consult psihiatric, de ore la un psihoterapeut (cu un tarif usturător), de sfaturi primite la o bere, ci de ceva mult mai serios. Să cauți o școală de pregătire pentru a deveni pensionar. O școală autorizată de stat, unde să înveți cum să devii pensionar. Dacă statul ți-a oferit gratuit învățământul primar și liceal, ca să ajungi ce-ai ajuns în prezent, de ce n-ar fi normal să te trimită la o școală cu niște cursuri temeinice despre ce urmează să ajungi: pensionar. Să înveți în școala asta cam tot ce trebuie să faci pentru a deveni un pensionar bun, „un pensionar de nădejde” al României. Dacă tot ai muncit o viață întreagă în România și ți-ai plătit contribuțiile la stat, ai vrea să înveți cum să fii un pensionar. Unul care-și caută fericirea în România. (Unul care va muri în România.) Poate nu-ți vei găsi fericirea, dar măcar s-o cauți, la pensie. Școala de pensionare, poftim!, ți-ar folosi ca să te orientezi pentru ce va urma. Să înveți, de exemplu, cum să-ți cheltuiești pensia care, în mod sigur, va fi meschină în comparație cu cea a „specialilor” tăi foști colegi. Să înveți cum să supraviețuiești dintr-o pensie în România. Asta ar fi cea mai tare materie din orar, să nu chiulești! Supraviețuirea cu pensia românească. Tehnici de supraviețuire! Sunt mai dureroase decât tehnicile de supraviețuire pe munte, când te prinde o furtună sau te atacă un urs. Dar tu n-ai ce căuta pe munte, nu te iei la trântă cu ursul! Tu vrei să supraviețuiești în… deșertul pensiei. Deșert? Asta simți: după pensionare va veni deșertul. Mai întins sau mai scurt, cum ți-a fost scris. Și până la capătul deșertului trebuie să întâlnești măcar o oază, care să-ți dea senzația că pensionarea merită trăită în România. Pensionarea nu-i moartea, este încă viața! Să înveți la școala asta cum să-ți găsești un medic cu răbdare pentru pensionari (te dor toate oasele, și burta, și inima!), cum să te comporți în farmacie, în tramvai, la coadă la analize, în parcuri. Să-ți strunești răbdarea, să-ți conservi umorul, să nu vorbești răstit, să nu te apuci de băutură pentru că nu-ți ajung banii, să nu zbieri la farmacista care, chipurile, a scumpit medicamentele (oricum, acestea se scumpesc zilnic și nu le scumpește biata femeie!), să știi ce să faci dacă ți se face rău pe stradă (nu faci nimic, alții vor face pentru tine), să nu ieși la proteste în fața guvernului ca să ceri pensie mai mare, pentru că ieși degeaba și poți să faci AVC, să nu înjuri guvernul, dar să-l critici constructiv, să nu-i blestemi pe politicieni, nici pe cei tineri care fac bani fără să muncească, să nu-l plângi pe Ceaușescu, pentru că el nu s-a pensionat, să te înrolezi în audiența televiziunii România TV, pentru că numai de aici poți afla ultimele noutăți despre „recalcularea pensiilor”, Breaking News! Să deprinzi drumul la biserică, măcar la liturghie, dă bine la imaginea ta în cartier și să te integrezi în grupul de pensionari care stau la table, la șah, la bere și la clămpăneală în parcul dintre blocuri, multe ai de învățat, multe ai de trăit, la pensie! Să înveți ca un senior ce înseamnă să fii pensionar. Degeaba ești numit senior, dacă faci foamea pe o pensie a statului român. Să înveți la școala asta cum trebuie să-ți exprimi recunoștința statului român care îți dă pensia. Să-i mulțumești lui Dumnezeu că ai apucat o pensie de la statul care face atâtea sacrificii pentru tine: se împrumută cu dobânzi mari și se îndatorează la greu. Cine va plăti? Nu contează, trebuie să prinzi pensia!   

Recomandări

De ce nu va răspunde Statul român în solidar cu Ion Iliescu și oamenii lui pentru Mineriada din 13-15 iunie 1990. Doar SRI și MAI ar putea fi bune de plată la finalul procesului

Și mai ai o frustrare care îți crește anxietatea: de ce în necrologuri sau în notele biografice ale diferitelor personalități nu se pomenește anul în care s-au pensionat? De ce nu-i important în viața unui om anul în care s-a pensionat, alături de anul nașterii și, bineînțeles, de anul morții? Să știe lumea când răposatul s-a lăsat de muncă! Precizarea asta ar fi folositoare și instructivă pentru generațiile mai tinere care se pregătesc de pensionare. Uită-te la prietenii tăi, mult mai tineri, care și ei își numără anii până la pensie! De ce această socoteală? De ce această grabă ca să-și încheie socotelile cu munca? – te miri pentru că tu nu ești pregătit. I-au lăsat „bateriile”?…   

… Deschizi ochii într-o lumină cenușie. Auzi motorul mașinii de gunoi care și-a început treaba pe stradă. O nouă zi. Ai de muncă în ziua asta? Îți cauți gândurile de parcă ai răsfoi o agendă. Sigur că ai de muncă și astăzi! Hai, la muncă, pensia este aproape!                                  

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News