Învățăturile sentimentalo-politice ale lui Wasy

Wasy e de treabă, are o voce numai potrivită și e dornică să ajute. Deseori și reușește. Mai are momente în care se năucește, are varii întârzieri, se întâmplă să se bâlbâie atunci când ai mai mare nevoie de ea, dar, în mare, e de folos.

O singură mare problemă are Wasy: are pică pe sensurile giratorii. Ea nu știe că, în România, politicienii construiesc sensuri giratorii la preț de zgârie-nori. Sau poate știe și de aceea urăște sensurile giratorii. Dar le urăște cu patimă, cu o pasiune ce nu poate veni decât din experiențe traumatizante.

De fiecare dată când se apropie de un sens giratoriu, Wasy o ia razna. E supărată foc și nu face decât să îndemne la gesturi definitive, să încerce destrămarea relației dintre omul de la volan și sensul giratoriu. Cu 200 apoi cu 100 de metri înainte de sensul giratoriu, Wasy începe, aproape isterică: “Intră în sensul giratoriu și părăsește-l la prima (a doua, a treia…) ieșire!”. Zici că, în copilăria ei, Wasy a fost abuzată de un sens giratoriu și, de atunci, le urăște pe toate, la grămadă. Nu face discriminare de gen. Indiferent dacă la volan este o femeie, un bărbat, un reprezentant al comunității LGBTQ, singurul sfat al lui Wasy este: “Părăsește-l, părăsește-l, părăsește-l!”.

Recomandări

Elena Lasconi, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „Muncim și tot săraci suntem” | EXCLUSIV

Și, totuși, trup de inteligență artificială și voce de femeie, așa cum este ea, Wasy e mult mai empatică, mai umană, mai apropiată de nevoile tale, ale mele, ale ei, ale lui decât politicienii români.

Aceștia par din ce în ce mai rupți de dorințele celor care-i propulsează, prin votul lor, în funcțiile din care, apoi, nu mai vor să plece. Așa am ajuns în situația umilitoare în care ne-au adus partidele politice înaintea votului de duminică: nu avem ce alege. Ori tăcutul arogant, ori superficiala volubilă, tot o laie.

Mă preocupă această lipsă de opțiuni. Mi se pare anormală, nefirească, pe alocuri strigătoare la cer. Am mai scris despre asta, o voi mai face.
Dar cred că putem face ceva mai mult. Mult mai mult, în anii ce urmează până în 2024. Am putea să ne reorganizăm și să alegem noi, cetățenii, propriul nostru candidat la Președinție. Fără a ne transforma într-un partid politic, fără a ieși din limitele unei mișcări cetățenești, ne-am putea organiza propriile alegeri preliminare și, într-un an sau doi, am putea decide un candidat, atent ales și verificat, care chiar să ne reprezinte.

E de lucru la detalii, dar nu este nimic imposibil. Sau, cum ar spune o marcă de echipament sportiv: Imposibilul e nimic!

Recomandări

Ultimatum de 24 de ore pentru Putin: „Ori oprește agresiunea, ori le dau ucrainenilor rachete Taurus să atace Rusia”, anunță Friedrich Merz, favoritul la postul de cancelar al Germaniei

Dezamăgiți de clasa politică, revoltați de disprețul pe care ni-l arată, ar trebui să ne luăm soarta în propriile mâini. Așa că îmi permit, asemenea lui Wasy, să le fac o sugestie tuturor celor care simt asemenea: dacă vreți să rămânem în istorie, intrați în politică!

Și părăsiți-o la prima ieșire!

Urmărește-ne pe Google News