Comenteazăde Florinela Iosip și Cătălin Tolontan
Președintele Iohannis a făcut o greșeală. Când a anunțat, miercuri, cum se calculează gravitatea contaminării pe orașe, situație în funcție de care școala va începe în persoană, mixt sau se va amâna, șeful statului s-a exprimat solemn și eronat.
Sociologii și părinții care s-au apucat să calculeze după definiția prezidențială, “O persoană detectată cu COVID-19 în medie pe zi la mia de locuitori în ultimele 14 zile”, au ajuns cu cifrele la cer. Nu din vina lor.
Profesor la Universitatea București, sociologul Claudiu Tufiș a făcut imediat calculele.
Dacă faci socoteala redeschiderii școlilor așa cum a indicat-o Klaus Iohannis, ajungi la concluzia că, pentru a nu mai fi în zona verde, București ar trebui să crească dincolo de 2.100 de cazuri noi pe zi.
Cum acum Capitala are cam 130 de cazuri pe zi, e clar că la peste 2.100 de cazuri zilnice am fi într-un scenariu dezastruos. Același calcul gargantuesc s-ar aplica în fiecare localitate din România. E ca și cum autoritățile ar fi spus: toate zonele sunt verzi, gata! De fapt, lucrurile nu stau așa.
Ministerul Sănătății revine și explică
La cererea Libertății, Dragoș Garofil, secretar de stat la Ministerul Sănătății, una dintre instituțiile implicate în stabilirea formulei, a explicat cum stau lucrurile.
Este vorba de numărul de cazuri noi la 14 zile, deci este rata de noi infectări cumulată la 14 zile raportată la 1.000 de locuitori.
Dragoș Garofil:
PNL însuși, într-un exercițiu de peticire a pagubelor, a arătat pe Facebook cum trebuie, de fapt, calculat.
Ca să simplificăm, de fapt e vorba de suma cazurilor pe 14 zile, nu de media pe zi, cum a zis președintele. Ca rezultat, cifrele care definesc în mod corect zonele verzi și roșii sunt de 14 ori mai mici decât au înțeles inițial toți cercetătorii. Pentru că președintele a făcut o greșeală.
Eroarea este omenească, dar absurd e că președintele nu acceptă să fie consiliat cum s-ar cuveni. În mod normal, nici un șef de stat nu intră într-un anunț de asemenea importanță fără să aibă scrisă cu acuratețe definiția și fără să dea exemple, cu nume de orașe și cifre pe care consilierii i le-au ales pe înțelesul oamenilor.
Chiar dacă ar fi fost în cariera sa “civilă” profesor de științe exacte, un președinte tot nu își permite să improvizeze când e vorba de cifre atât de importante.
Un astfel de discurs merită scris, repetat, exersat cu întrebări posibile; așa se practică în democrație dacă îi respecți cu adevărat pe cetățeni, cei cărora le dai mesajul final.
De fapt, înapoierea Palatului Cotroceni e mai mare de atât.
Unde sunt experții alături de care apar toți ceilalți președinți?
Căci, de fapt, o arată comunicarea tuturor șefilor de stat și de guvern, de la Angela Merkel la Donald Trump, conducătorii politici pregătesc lucrurile din timp și vin însoțiți de experți.
Așezați de-a stânga și de-a dreapta politicianului, specialiștii preiau ei nedumeririle presei (în fond ale publicului) și încearcă să le clarifice. E un exercițiu de colaborare, de modestie, de realism să dai voce experților. Tu, ca politician, nu pierzi nimic, publicul câștigă enorm.
De cinci luni de când a apărut criza, președintele Iohannis nu a simțit nevoia să apară în fața oamenilor, ca să explice, alături de nici un epidemiolog, sociolog, profesor universitar, cercetător, medic sau expert.
Se numește discreditarea cunoașterii.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!