ComenteazăStatul român e „prea minimal”.
România are puțini angajați bugetari, vă puteți uita pe toate statisticile din UE. Știu că auziți fix inversul, asta nu înseamnă că auziți adevărul.
Din acești bugetari, în pozițiile-cheie de prin zonele de reglementare a piețelor, majoritatea acționează ca niște lobbyști pentru firmele private pe care ar trebui să le țină sub pază. Adică, după ce că avem puțini bugetari, bună parte din ei nici nu se consideră bugetari, ci rentieri ai capitalului sau, ai lui mămica‘, tăticu‘, iubitu‘.
Uitați-vă la ANRE. Sigur, ei spun că nu sunt „bugetari”, sunt altceva, un fel de stat în stat care trăiește cu megasalarii plătite din sumele încasate de la aceia pe care îi reglementează. O prostie, desigur.
Sunt tot angajați ai statului, împuterniciți de stat să facă o treabă foarte importantă. Ce ne spun reprezentanții lor? Că nu suntem educați, că nu știm să citim contracte și că plafonarea prețurilor la energie ar afecta investițiile.
Poziția ANRE, autoritatea de reglementare aflată în slujba cetățeanului, este fix poezia recitată de companiile mari din piața de energie!
Or, noi ce am avut în acest an de liberalizare, suprapusă în mod iresponsabil cu criza SARS-COV-2? Mari companii care nici n-au băgat în seamă bruma de reglementări venite dinspre stat și care au batjocorit mase de consumatori. Avem un ministru al energiei, Virgil Popescu, care declara relaxat acum câteva luni că jucătorii de pe piață au comportament speculativ, „sălbatic”. Între timp, s-a domolit, a preluat și el poezia cu investițiile.
Să facem un mic istoric după privatizarea marilor companii de furnizare de energie. Au rupt în câteva bucăți compania de stat, au cumpărat-o pe nimic, cu înțelegerea clară că vor investi apoi în infrastructură. Au făcut puține investiții, și alea tot din banii pe care i-au găsit deja în companiile de stat. N-au adus nimic de acasă.
Prin adaosurile la facturi au colectat bani de investiții, deși acei bani ar fi trebuit să vină de la ei, nu de la noi. Aici citez rapoarte ale Curții de Conturi din ultimul deceniu, nu spun povești.
Cum au manipulat companiile piața
Când a venit „piața liberă”, s-a creat o schemă capitalistă de tip „lupii la oi”. A fost un adevărat concurs de inducere în eroare a consumatorului, de suprataxare aiuristică, de joacă iresponsabilă cu prețurile, totul întâmplându-se sub ochii ANRE, care mai dă câte o amendă doar ca să-și justifice existența. Amenzile sunt ridicole pentru ce sume se învârt pe piață. Apoi, sunt ridicole în comparație cu gravitatea faptelor. Unele investigații ANRE au arătat clar că i-au prins pe „jucători” (oare de ce nu le dau numele în comunicatul oficial?) manipulând piața. La o astfel de acuzație dovedită, lucrurile nu trebuie să se termine cu o amendă, ci cu închisoare.
Dincolo de faptele grave „macro”, avem nenumărate batjocuri „micro”. Companiile nu au angajat personal, au făcut adevărate scheme de descurajare a unei informări corecte și de manipulare a cetățeanului înspre contracte dezavantajoase. Ore de stat la coadă, contracte diferite pe site, cu prețuri mai mari la semnare în sediu. Găinării care aduc venituri enorme.
Avem deja alte experiențe cu astfel de găinării. Sistemul bancar românesc poartă cu mândrie rușinea de a fi manipulat contracte în plină criză economică, acum un deceniu, storcând tot felul de comisioane abuzive de la clienți de bună-credință. Dar cu mediul bancar are treabă doar o parte din clasa de mijloc. Însă de energie electrică are nevoie toată lumea.
Întâlnirea președintelui României e relatată „pe surse”
În aceste condiții, Klaus Iohannis se întâlnește cu marii șefi de la Enel Grup. Aflăm din comunicate oficiale „pe surse” – scuzați oximoronul, dar nu-mi aparține, mai nou Președinția așa comunică, prin trusturi de presă prietene, cu informații pe care nici nu știi cum să le judeci – că a vorbit cu șeful Enel despre protecția consumatorilor vulnerabili.
Cum, mai exact, a vorbit: bă, nu fi nașpa, mai ai și tu grijă de săracii ăia? Ce poți să-i spui șefului unei companii care, după cum s-a văzut în ultimul an, și după ultimele amenzi ANRE, e parte din problemă, nu din soluție. Azi vorbește cu OMV. Tot afișând obsesia cu „siguranța energetică”. România e mai sigură energetic (adică își asigură singură mare parte din ce consumă) decât mare parte din membrii UE. De ce să vorbești de investiții când scandalul acum e altul, e unul al scumpirilor artificiale în energie?
Vă spun eu de ce: când auziți „investiții” într-o țară unde statul nu-și face treaba, să știți că asta e scuza istorică pentru situații de oligopol, aranjamente de piață, pretexte pentru comportament discreționar. Tocmai această retorică primește sprijin de la Iohannis.
Iohannis nu ar fi trebuit să aibă în acest moment aceste întâlniri, precum cea cu ENEL (amendați de nu știu câte ori). Poporul consumator și chiar părți din guvern se află în luptă directă de reglementare, sunt într-o bătălie cu aceste companii care au scăpat de sub control. De ce să te afișezi cu ele?
De ce să le dai din start un avantaj în negocierile viitoare cu autoritățile de reglementare? Aș vrea să cred că e naivitate, dar nu e. Este încă o dovadă că în România abuzul de piață este practic susținut de la cel mai înalt nivel.
Un gest de populism benefic pe care ar fi putut să-l exerseze președintele: să se așeze la o coadă Enel, Electrica Furnizare sau ce mai găsea prin piață. Sau măcar să încerce să sune la un telefon al consumatorului. Ar fi înțeles într-o clipită mult mai mult decât înțelege acum din cafeluțe băute cu șefii ENEL sau OMV.
O tendință a analiștilor pieței și a anumitor părți dintre distribuitori este să arunce vina pe stat, din nou. Cum că statul e marele „profitor” din scumpire. Statul încasează mai mult, desigur, dar nu atât de mult cât ar încasa dacă ar mai și taxa profiturile uriașe ale unora care fac bani din energie. Statul, de fapt, a cedat lupta și se comportă precum o clică de rentieri, aici e problema maximă. Iar liderii din statul român nici măcar nu-și mai înțeleg rolul de protectori ai cetățeanului.
În fine, semnul cel mai clar că avem o criză care e abia la început, e că tocmai campionii neintervenționismului, ai liberalismului dur, de la Cîțu la useriști de tot felul, sunt acum cuprinși de febra plafonărilor și reglementărilor.
Ce nu trebuie să uităm e că aceleași personaje, alături de ei fiind zeci sute de analiști, ziariști, think-tankuri lobbyste, ne-au asurzit timp de un deceniu cu necesitatea liberalizării sălbatice. Iat-o, e în plină manifestare! E fix ce v-ați dorit, asta ar trebui să le replicăm.