ComenteazăDe aceea s-a apucat să ne certe de la Bruxelles. De la București sau de la Sibiu îi vine mai greu, aceste două orașe aflându-se pe iminentele culoare de zbor ale ouălor clocite și ale roșiilor zborșite. La Bruxelles e mai safe, se simte și președintele bine, sunt și măsurile de siguranță mai stricte, e altceva.
Pe noi, pe popor, președintele ne-a certat că nu ne-am vaccinat. Și nu înțelege de ce n-am făcut-o. De ce nu suntem și noi ca popoarele din „vestul Europei”, se întreabă președintele. De ce „dăm ascultare la unii care vorbesc prostii în spațiul public și pe Facebook”? Poate pentru că așa ne-am obișnuit, domnule președinte, poate pentru că așa ne-am obișnuit. Din 2014 tot dăm ascultare „la unii” care vorbesc prostii mai ales pe Facebook. Așa ați fost votat de două ori, masiv, așa a ajuns Florin Cîțu să aibă imagine de salvator al economiei: în urma celor vorbite pe Facebook.
Și tot de la Bruxelles, președintele ne-a anunțat care este noul dușman. Se știe, desigur, că nu putem trăi fără dușmani. Ca într-o manea perpetuă, dacă n-avem dușman, unul crunt, un dușman de moarte, care să ne dușmănească serios, cu metodă și program, nu suntem noi și parcă ne vine greu să mai cântăm, în jurul grătarului, „Noi suntem români!”.
Așadar, ne spune domnul Iohannis cine este de vină: „Este o criză creată de unii care au vrut să arate cât de importanți sunt și nu au reușit să arate decât ce neimportanți sunt, ca s-o spun foarte franc”.
În fapt, cel care a vrut să arate cât de important a fost premierul demis Florin Cîțu. El a încălcat protocolul coaliției de guvernare, el a dinamitat alianța firavă, pentru a oferi, în prag de congres, niște sinecuri celor ce urmau să-l voteze interesat. Dar nu la el se referea Klaus Iohannis. Nu încă. Va veni o zi în care, fără să se jeneze pentru modul neconstituțional în care l-a susținut în lupta internă din PNL, Klaus Iohannis va șterge pe jos cu Florin Cîțu. Îi va pune în cârcă toate relele pământului, de la proasta gestionare a campaniei de vaccinare și a pandemiei la asasinarea lui Kennedy și a lui Mihai Viteazul.
Dar nu acum, ci peste câteva luni, probabil. Acum dușmanul, inamicul poporului, este „U-SE-RE”. Clar și apăsat, rostit cu ură, așa cu cu ură era rostit, cu un an în urmă, „PE-SE-DE”.
Atât de neimportanți sunt cei din USR, încât fără ei Klaus Iohannis nu putea obține un guvern în decembrie 2020. Realmente nu avea cum să-l desemneze pe Florin Cîțu premier.
La începutul lui septembrie, cei din USR nici nu au fost „crizatorii” (netalentat creator de limbă, totuși, domnul președinte) și nici nu au vrut să arate cât de importanți sunt. Au fost pur și simplu călcați în picioare de „partener”. Dacă ar fi fost Dan Barna președinte, poate că s-ar fi trecut și peste acest episod de violență domestică. Bine, Dan Barna era încă președinte al USR, dar nu tot partidul a fost dispus să înghită, și de data asta. Astfel, Barna n-a mai putut să treacă indiferent peste abuz, așa cum a făcut acum un an, când au apărut dovezile că a existat un blat între PNL și PSD pentru ca în turul al doilea al prezidențialelor să intre Viorica Dăncilă, nu candidatul USR PLUS. Dar asta nu înseamnă că U-SE-RE a provocat criza. Să spui asta e ca și cum i-ai reproșa unei femei bătute frecvent de către partenerul de viață că, pentru prima dată în viață, nu-și mai retrage plângerea făcută la poliție.
Pentru Klaus Iohannis rezolvarea este simplă. Domnia sa crede că o semipiruetă, o schimbare cu 180 de grade a poziției belicoase, îi va aduce liniște. Gata, nene, PE-SE-DE e OK, poate ne ajută să trecem guvernul militar. Adevăratul inamic este U-SE-RE. Mai este puțin, foarte puțin, iar Rareș Bogdan va începe să spumege împotriva „ciumei bleu”, iar Florin Cîțu va demonstra, din vorbe, că Dacian Cioloș este omul lui Macron, Macron este omul rușilor, deci Dacian Cioloș este omul rușilor. La înjurătură încă se lucrează.
După șapte ani ca președinte al României, Klaus Iohannis a descoperit, la Bruxelles, cam care ar fi misiunea lui: „Acum trebuie să ne apucăm de treabă și trebuie să ne apucăm de treabă cu cei care vor să fie cu noi”.
Târziu, majestate, foarte târziu. De treabă trebuia să vă apucați pe 21 decembrie 2014, imediat după ce ați depus jurământul în Parlament, când vă mai bucurați de încredere. Acum, când coborâți de pe iarba terenului de golf, printre muritori, veți consta că alături de „voi” mai sunt doar copacii, care încuviințează dând din cap tot ce spuneți. Dar și ei, numai atunci când bate vântul.
Foto: Hepta