Bătut de mamă, alungat de bunici. Secretele vieţii şi morţii lui Ion Turnagiu, criminalul în serie care a incendiat-o pe fata de 17 ani

Când am publicat povestea vieţii lui Ion Turnagiu, aşa cum a rămas ea consemnată în cartea lui Traian Tandin, criminalul în serie încă trăia. Era în arestul preventiv al IJP Mehedinţi.

N-am dezvăluit atunci toate detaliile despre copilăria lui şi despre traumele suferite de el, considerând că sunt lucruri mult prea personale. La fel a apreciat şi Traian Tandin care, deşi a publicat toate informaţiile, a protejat în cartea lui identitatea criminalului, sperând că Turnagiu, care avea 18 ani când a intrat în puşcărie, va reuşi cumva, printr-un miracol, să se reeduce.  

După 25 de ani de închisoare, Turnagiu era neschimbat. În 1993, el fusese diagnosticat cu „psihopatie model sociopat”. Sociopatia, tulburare de personalitate de tip antisocial, are drept cauze principale abuzurile fizice/emoţionale sau traumele severe experimentate în copilărie. 

Turnagiu a devenit un „monstru”, cum îi place societăţii să-i eticheteze pe criminali, şi pentru că cei din jur, prin acţiunile sau prin inacţiunile lor, l-au împins spre o astfel de devenire.

Recomandări

Copiii-eroi în revoluția din 1989: uciși accidental, pentru că au protestat contra lui Ceaușescu sau împușcați ca „teroriști” la intrarea în era Iliescu

Mama îl dădea afară din casă

Avea 2 luni când a fost înfiat de concubinul mamei. Bărbatul mai avea alţi cinci copii dintr-o căsătorie anterioară, scrie Traian Tandin în cartea „Discipolii crimei în România”, publicată la Editura Didactică şi Pedagogică.  

Turnagiu a manifestat tulburări de comportament încă din primii ani de şcoală, când fura de la colegii săi. După ce directorul şcolii o înstiinţa pe mamă, ea îl bătea şi-l scotea afară din casă, iar băiatul dispărea pentru o perioadă de timp.

Când de-abia împlinise 11 ani, mama lui, bolnavă psihic, i-a părăsit şi a început să vagabondeze prin ţară, iar după un an s-a sinucis, aruncându-se înaintea unui tren.

Traian Tandin, despre Ion Turnagiu:

Pierderea mamei avea să-i marcheze iremediabil destinul lui Turnagiu. Tatăl lui vitreg suferea de un handicap locomotor, aşa că trei dintre copii au fost daţi în grija bunicilor materni. „Nu după mult timp”, notează Traian Tandin, „bunicii i-au încredinţat pe copii unui orfelinat.”

Pe Ion, care era cel mai mic şi rudă de sânge cu ei, bunicii l-au păstrat. Dar în timpul liceului, el a abandonat şcoala şi a început să vagabondeze prin ţară, exact aşa cum făcuse şi mama lui. Pentru a supravieţui, fura. După ce poliţia le-a bătut pentru prima oară la uşă, bunicii l-au alungat pe nepot din casa lor. 

Recomandări

PNL a plătit o campanie în care Călin Georgescu a fost promovat intens pe TikTok, similară cu o campanie a Rusiei în Ucraina, a descoperit ANAF

Turnagiu a devenit un „copil al străzii”, dormea prin sălile de aşteptare ale gărilor şi cheltuia banii furaţi pe băutură şi la păcănele. 

După ce familia i-a întors spatele, nici societatea nu s-a străduit să facă mai mult pentru el. „«Copiii străzii» de azi sunt criminalii de mâine. «Societatea» nu-i strânge acum de pe drumuri, pentru că, zice-se, n-are unde să-i ducă. Dar tot «Societatea» nu va avea încotro şi va trebui să-i bage la puşcărie, când se împlini sorocul, pentru că altă perspectivă, cel puţin deocamdată, nu există pentru aceşti copii rămaşi, practic, la voia întâmplării. Şi cheltuiala cu ei va fi, din toate punctele de vedere, mai mare, dacă se va face mai târziu”, scria Traian Tandin în 2006.

Era liniştit şi juca fotbal prin sat  

Turnagiu a comis patru crime şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. După 25 de ani, aceeaşi societate, prin membrii comisiei din penitenciar şi prin judecători, l-a pus în libertate, fără să-l verifice aşa cum ar fi trebuit. 

Căci nici judecătorii, nici cei din penitenciar nu au fost curioşi să vadă dacă puşcăria l-a „vindecat” sau nu pe Turnagiu de raportarea crudă la societate și la cei din jur. 

Recomandări

Prostia liberală nu schimbă datele „fenomenului Georgescu”. Ciucă, Rareș Bogdan nu sunt deranjați de forțele polițienești ale binelui?

În România, expertizele medico-legale psihiatrice sunt necesare, conform legii, doar pentru criminalii care intră în puşcărie, nu şi pentru cei care ies de acolo.

O vreme, Turnagiu a fost cuminte. S-a stabilit în Dârvari, într-o casă pe care i-au pus-o la dispoziţie nişte prieteni, şi „timp de un an, n-a existat nicio reclamaţie la poliţie pe numele lui”, spun surse judiciare. „Nici măcar pentru tulburarea liniştii publice. Era liniştit, amabil cu cei din jur şi mergea să joace fotbal prin sat.”

Schimbarea la faţă a lui Turnagiu s-a produs atunci când a apărut primul factor declanşator: reclamaţia pentru viol care, pentru el, însemna perspectiva reîntoarcerii în puşcărie. Pe 11 iunie, a postat pe pagina lui de facebook un filmuleţ prin care îşi lua rămas bun de la toţi cei care, spunea el, i-au fost alături. 

„Să fiţi sănătoşi. Vă iubesc. Adio!”, a fost mesajul lui Turnagiu din 11 iunie 

În noaptea de 12/13 iunie, a mers la locuinţa fetei de 17 ani care depusese reclamaţia, a stropit-o cu benzină şi i-a dat foc.

A doua zi, Turnagiu a fost plasat în arest preventiv, iar peste două săptămâni, în jurul orei 19:00, s-a spânzurat în camera de detenţie, cu un tricou prins de gratiile geamului.  

Camera de protecție, pentru cei cu risc suicidar 

Era singur în celula din arestul IPJ Mehedinţi, iar camera nu era monitorizată prin sistem de supraveghere video. Periodic, cineva îl verifica uitându-se prin vizeta din uşă. „Când l-au găsit spânzurat, era încă viu, se zbătea”, spun sursele judiciare, „iar poliţiştii au încercat să-l resusciteze, făcându-i respiraţie gură la gură”. 

Era indicat să fie lăsată nesupravegheată o persoană care anunţase recent că vrea să-şi încheie socotelile cu viaţa? În Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate se precizează că „directorul locului de deținere poate dispune, în baza informării personalului direct implicat în activități cu deținutul, cazarea acestuia în camera de protecție dacă există un pericol iminent de producere a autovătămarii corporale sau a suicidului”.

Pe perioada cazării în camera de protecție, deținutul este observat permanent prin intermediul camerelor de luat vederi. El beneficiază de consiliere psihologică, iar personalul medical are obligația de a-i monitoriza și evalua starea de sănătate. Măsura cazării în camera de protecţie poate fi luată pentru 24 de ore, dar, în situaţii excepţionale, ea poate fi reînnoită.

Moartea lui Turnagiu, investigată de procurori

Internat în stare gravă la spital, Turnagiu a murit marţea trecută. Pentru că nu mai are nicio rudă în viaţă, va fi înmormântat pe cheltuiala statului.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin investighează acum împrejurările în care s-a produs decesul lui Ion Tunagiu.

Iar dosarul în care el era certat pentru tentativa de omor asupra fetei de 17 ani va fi clasat, pentru că a intervenit decesul inculpatului. 

Cauza fusese preluată de DIICOT, doar pentru că în telefonul lui Turnagiu au fost găsite mai multe fotografii indecente cu adolescenta. După cazul Caracal, cei de la DIICOT, care ar trebui să fie ocupaţi până peste cap cu lupta împotriva clanurilor mafiote şi a reţelor de trafic de carne vie, au prins gustul dosarelor intens mediatizate şi nu pierd ocazia să şi le aroge. Cred că ei sunt singurii care regretă acum moartea lui Turnagiu.  

Aşa cum nu ne tulbură, definitiv şi iremediabil, nici traumele prin care trec astăzi alţi copii. Abuzaţi, neglijaţi, desconsideraţi şi împinşi, fără voia lor, spre o altfel de devenire. 

Un om poate ucide singur. Dar el nu devine, aproape niciodată, criminal de unul singur.

Urmărește-ne pe Google News