OPINIE/ Ipocrizia noastră, populismul lor. Cât de mult vrem o țară ca afară

Ipocrizia lor

Referendumul s-a dus, nu s-a validat, dar încă sunt voci care se isterizează din cauza așa-zisului pericol că „vin homosexualii” și ne fură familia, identitatea națională, copiii, casa și ce-o mai fi.

Iar isteria asta ajunge la parlamentari și ea contează mai mult decât pragmatismul. Așa că fiecare își face propriile calcule: cât pierd sau cât câștig electoral dacă semnează parteneriatul civil? Concluzia în fața isteriei e una clară: nu semnează nimic, mai bine laș și anonim decât progresist și un pic nepopular.

Numai că mai e un aspect. Când au votat modificările controversate la Codul penal, când au votat legile justiției, de exemplu, nu s-au întrebat ce spun oamenii?

Și când oamenii, mulți chiar, au ieșit în stradă să strige împotriva modificărilor care ar afecta grav justiția, le-a păsat? Cum au putut să explice electoral acele legi și acum n-ar putea?

Ah, ordinul de partid. Când există un ordin pe unitate, nu mai contează nici ce zic oamenii, nici cum le explică greșelile. S-a dat ordin în PSD să se voteze la unison Codul penal, parlamentarii s-au executat fără excepție. Și era o lege cu modificări criticată de absolut toate părțile, mai puțin de PSD.

Cum explică partidele lipsa unor politici coerente și a unor măsuri integrate pentru ca agresorii sexuali să nu mai umble liberi printre copii, iar copiii care comit infracțiuni să fie reabilitați și integrați?

Recomandări

Războiul politic din USR, faza doi. Elena Lasconi a fost lăsată doar cu biroul și fotoliul din sediul de campanie

Acum, când vorbim de o lege care presupune doar toleranță, o viziune progresistă, acceptată și așteptată de mulți (oameni și instituții, din România și din străinătate), nu există un ordin pe unitate în afară de „s-o lăsăm mai moale”.

Explicați asta.

Ipocrizia noastră

Dar câți dintre noi chiar cred în manipularea asta și de ce? Câtor dintre noi le pasă, în mod real și pragmatic, dacă există și oameni cu altă orientare sexuală, dacă se duc la notar să-și facă un contract civil ca parteneri? De altfel, câtor dintre noi le pasă câți se mai căsătoresc, civil și religios, și câți divorțează?

Când vă treziți dimineața, care e primul gând? Teama că vă așteaptă un homosexual la ușă, cu sacul pregătit să vă fure viața sau că iar faceți o oră până la muncă, iar s-au scumpit ouăle și untul, iar a venit factura la curent parcă mai mare decât luna trecută?

Când mergeți pe stradă, care este marea teamă, cea reală? Să nu cumva să vedeți doi bărbați sau două femei ținându-se de mână pe stradă sau că, la fiecare pas, s-ar putea să mai dați într-o groapă sau să vă cadă o cărămidă în cap de la clădirile cu risc seismic?

Cât de des v-ați gândit și v-ați temut, în mod serios și real, oare ce se va întâmpla dacă doi cetățeni se duc la notar și încheie, pe banii lor, un contract pentru a-și împărți bunurile, asigurarea de sănătate și viața? Chiar vă pasă, chiar vă afectează?

Recomandări

Prețul neputinței ASF: RCA-ul s-a scumpit anul trecut cu 12% pentru persoane fizice, deși tarifele sunt plafonate. Din 2021, prețurile au crescut cu 61%

Câți dintre voi vă doriți ca infractorii să fie prinși de autorități și să plătească pentru greșelile lor, ca agresorii sexuali să nu mai umble liberi pe stradă, printre copii?

Câți dintre voi vă doriți ca, la școală sau pe stradă, copilul vostru să nu fie scuipat, arătat cu degetul, înjurat, doar pentru că, nu știu, e diferit și asta nu le convine altora? Sau măcar să aibă posibilitatea să meargă la școală, fără să spuneți „nu-mi ajung banii”?

Câți dintre voi vă gândiți la copiii voștri, la educația lor, și vă doriți să se dezvolte cât mai mult, să gândească liber, să nu fie folosit de partide în scop electoral?

Câți dintre voi vă doriți o democrație cât mai aproape de ce ar trebui să însemne? Ori democrația implică și diversitate, și toleranță, și drepturile omului, și nediscriminare, și incluziune socială, și identitate de gen.

Vrem o țară ca afară, cu tot ce presupune ea sau nu?

Gândiți-vă la asta.

Pentru că ipocrizia noastră, a unora dintre noi, e folosită pur electoral de ipocrizia lor, a aleșilor.

Urmărește-ne pe Google News