ComenteazăDatoria statului liberal nu este să cenzureze un marginal, ci să ofere societății condiții de educație și dezvoltare suficient de performante încât marginalii să fie izolați – atunci când sunt în eroare – chiar de societate, fără a apela la arbitrajul științific statal.
Trăim – cel puțin noi, europenii și occidentalii – într-o societate ciudată: deopotrivă științifică și liberală. Ne raportăm la adevăr, cu alte cuvinte, din două perspective: una politică și alta epistemologică. Conform celei dintâi, fiecare are dreptul să creadă ce vrea, adevărul meu nefiind mai valoros decât adevărul tău.
Concomitent, însă, dincolo de acest spațiu al convingerilor personale, societatea funcționează conform regulii adevărului unic, obiectiv, științific. În școli se predă teoria gravitației, nu teoria conspirației; mașinile merg în baza unor principii mecanice universale, nu prin puterea gândului; medicii din întreaga lume tratează organele vitale folosind aceleași substanțe active, nu vindecă chakrele utilizând descântecul și puterea magică a piramidelor.
Este, trebuie să admitem, un sistem schizofrenic: o idee poate fi stupidă și inacceptabilă în discursul științific, însă legitimă și demnă de a fi protejată în discursul politic.
Este inept, de pildă, să pretinzi în comunitatea istoricilor că dacii au constituit o mare cultură care a inspirat orice altă civilizație europeană (pentru simplul fapt că o mare cultură își creează o limbă proprie și lasă urme scrise, nu se umflă în pene cu ceea ce au spus Herodot și Strabon despre ea); pe de altă parte, e dreptul fiecărui patriot să adere la cel mai exotic dacism și chiar să câștige alegerile în numele acestuia.
E nespus de ridicol să crezi că vaccinul e menit să îți introducă un cip sau o antenă 5G în vene, iar un medic care susține asta va fi exclus din breaslă; pe de altă parte, un politician care spune același lucru nu poate fi oprit în vreun fel – ba dimpotrivă, este chiar protejat de un mecanism constituțional sofisticat.
Criza Covid-19 a scos în evidență acest paradox al societății schizofrenice liberal-științifice în care trăim. Pentru că a adus cei doi termeni – politic-liberal și științific-epistemologic – într-un evident conflict. Puteam fi mult mai puternici în fața virusului dacă societatea reacționa omogen, unanim, mizând exclusiv pe știință; multe victime ale Covid ar fi fost astăzi în viață și multe miliarde irosite din bugete publice ar fi fost salvate.
Ce a spus Teodosie? Înaltul prelat a susținut că vaccinul afectează negativ categorii oameni care nu sunt, de fapt, în niciun fel afectați, conform tuturor probelor științifice și studiilor existente, unele realizate pe milioane de oameni vaccinați.
Prețuim însă prea mult libertatea pentru a accepta să sacrificăm dreptul la diferență, la disidență – dreptul la a nutri uneori convingeri stupide, în ultimă instanță.
În ultimii doi ani, societatea occidentală a acceptat să sacrifice vieți și să piardă sume uriașe pentru a-i proteja pe cei care în spațiul politic cred altfel, deși e evident că în cel științific sunt în eroare.
Cumva, este inutil să ne întrebăm dacă această alegere este una corectă. Și asta pentru că, indiferent de consecințe, Occidentul nu va sacrifica obsesia sa pentru libertate în favoarea unui adevăr unic proclamat de stat, chiar dacă acest adevăr este evident, sănătos, ba chiar salvator.
Statele occidentale au greșit de prea multe ori de-a lungul istoriei în raport cu marginalii și disidenții pentru a mai încerca acum să-și impună vreun punct de vedere. Ele i-au chinuit cu tratamente aberante pe bolnavii psihici sau pe homosexuali; unele au pretins că teoriile rasiste au un caracter științific care trebuie chiar legiferat.
Martorii lui Iehova, de pildă, păreau niște ciudați în anii 1930. Într-o epocă în care îndeplinirea îndatoririlor față de stat era mult mai valorizată decât azi, ei refuzau să îl servească; când o lume întreagă se pregătea cu entuziasm pentru război, Martorii lui Iehova au spus „nu”, cu orice risc, serviciului militar obligatoriu. Pentru naziști, refuzul lor a reprezentat o ofensă de netolerat: începând cu anul 1935, 10.000 dintre ei au fost arestați, ajungând într-o primă fază în lagărul Sachsenhausen – apoi chiar la Auschwitz.
În fapt, Martorii lui Iehova au fost singura categorie persecutată sistematic de naziști în fața cărora aceștia din urmă s-au dat bătuți, pentru că nu au reușit să le frângă voința. Când îi torturau, ei cereau să fie torturați un pic mai mult, căci suferința în numele credinței îi împlinea. Când îi condamnau la moarte, SS-iștii priveau stupefiați expresiile fericite cu care Martorii lui Iehova se grăbeau spre locul execuției, nerăbdători să își întâlnească Mântuitorul. Într-un final, sinistrul Heinrich Himmler a sfârșit regretând că oamenii săi din Schutzstaffel nu au curajul și credința de nestrămutat dovedite de adepții lui Iehova.
În baza unor astfel de experiențe istorice – care au dovedit că statul poate fi criminal, în vreme ce marginalii și excentricii pot avea dreptatea de partea lor – societatea occidentală va rămâne ferm ancorată în schizofrenia sănătoasă a liberalismului-științific. Ea va continua să recunoască și să aplice adevărul din știință, dar nu va accepta legiferarea sa de către stat.
Vaccinul nu va fi niciodată impus prin lege, chiar dacă este sănătos și salvează vieți. ÎPS Teodosie va fi lăsat să spună ciudățenii fără număr – prostii din perspectivă științifică –, fără a fi vreodată cenzurat de administrație.
În fața acestor ciudățenii, legiuitorul se va purta ca și cum ele ar putea fi teoretic adevărate, deși nu sunt și nu vor fi niciodată.
Mai mult decât atât, un liberal autentic va încerca să protejeze dreptul lui Teodosie de a bate câmpii în spațiul convingerilor personale, deși disprețuiește profund ceea ce spune acesta din perspectiva adevărului obiectiv.
E complicat, încâlcit și iritant – dar e cea mai puțin dăunătoare variantă pe care o avem la dispoziție. Nu trebuie să uităm niciodată că atât nazismul, cât și comunismul au fost, la rândul lor, versiuni mutagene ale unor societăți științifice („marxism științific”, „rasism științific”), însă în versiune totalitară, nu liberală.
Datoria statului liberal nu este să cenzureze un marginal, ci să ofere societății condiții de educație și dezvoltare suficient de performante încât marginalii să fie izolați – atunci când sunt în eroare – chiar de societate, fără a apela la arbitrajul științific statal.
Nu în „Întăriți-vă statul!” vom găsi soluția pentru a atenua disproporția de vaccinare pe axa Vest-Est (cu românii, bulgarii și ucrainenii plasați în coada rușinoasă și, în fond, tragică a listei), ci în „Întăriți-vă societatea educată!”.
Foto: Hepta
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!