Iubirea împărțită și multiplicată

La un concurs obișnuit de karate sau șah sau baschet, fiecare puști are galeria lui proprie, mai largă și mai diversă decât acum, să zicem, două decenii… Nu mai e formată, în multe dintre cazuri, din doi părinți obosiți, concentrați punctual numai asupra pătrățelului domestic. Galeria e de-acum numeroasă, gălăgioasă, veselă. Pentru că e publicul născut dintr-o instituție pe nedrept demonizată și ignorată, în trecut, pe nedrept.

Divorțul.

De când lumea a renunțat la a crede că divorțul e sămânța tuturor relelor de pe pământ, lucrurile sunt mult mai relaxate. Mai senine. Mai pline de iubire. Puștanii se trezesc cu perechi duble de părinți, iar rigiditatea de altădată a regulilor familiștilor convinși s-a transformat într-o fluiditate vecină, în sfârșit, cu acel sat din proverbe care ar trebui să crească acel copil. Nu e un sat construit la voia șansei, din vecini întâmplători, ci unul înălțat cu mult mai multă grijă, pe temelii poate de vinovăție, poate de speranță, dar, cel mai important, de iubire.

De iubire care nu s-a oprit odată cu o căsnicie dată în bară (de fapt, nici mariajele eșuate nu sunt cu adevărat eșuate, doar se termină), ci continuă mai departe, se extinde cu resursele emoționale ale altor persoane – părinții, frații vitregi. Familia clasică, fără a rămâne desuetă sau falsă în intențiile și căile sale, se completează cu varianta familiei noi, ai cărei membri colaborează fără resentimente și ranchiuni inutile.

Recomandări

Klaus Iohannis, ultimul mesaj de 1 Decembrie ca președinte: „Știu că am făcut greșeli, vă cer iertare”. Bilanțul celor 10 ani de mandat | VIDEO

Toată această revoluție micro va provoca schimbări de mentalitate, îi va învăța pe copii că dragostea nu se limitează prin drept de naștere sau de libret de familie. Că viața se întortochează la un moment dat, apoi se dezleagă, iar despărțirile nu sunt niște tragedii în sine, ci surse de oameni și sentimente noi.

La orice adunare părinți-copii – poate absolvirea liceului, poate o competiție IT – puteți vedea și conștientiza acest spectacol al schimbării la nivelul celulei de bază a societății – ce expresie ipocrită! Nucleul acestei celule nu mai este cuplul acela de neclintit în fața lumii, dar absolut frânt în intimitate, ci dinamismul în sine al unor relații redefinite, fără constrângeri și minciuni suplimentare.

Dintr-un lucru aparent stricat, cum ar fi o căsnicie ruptă, oamenii au făcut ceva mult, mult mai bun. Au multiplicat iubirea. Dacă nici ăsta nu e semn de evoluție, nu știu care mai e.

Urmărește-ne pe Google News