ComenteazăTrecem prin cel mai impredictibil an din viața noastră odată cu izbucnirea acestei pandemii. Nu ne mai putem face planuri, pe termen lung, nu numai în privința locului de muncă sau stabilității financiare, dar nici în proiecte mici, de tipul alegerii locului în care ne petrecem concediul.
Învățăm să trăim fără a avea un sentiment al controlului asupra viitorului apropiat, contorizând ce vești ne aduce ziua de azi.
Ne izolăm atât la nivel micro, în relațiile cu familia și prietenii, cât și la nivel macro, la nivelul politicilor internaționale și al felului în care ne raportăm la Uniunea Europeană.
Identitatea națională și cea europeană, două săbii în teaca pandemiei
Marea familie europeană, care pleda pentru interconectate și spirit comun, a intrat și ea într-o nouă etapă, odată cu închiderea bruscă a granițelor, după colapsul sistemului medical din Nordul Italiei.
Statele UE se izolează unele de altele, în materie de liberă circulație, pentru limitarea răspândirii virusului, o decizie care, până la izbucnirea pandemiei, ar fi fost ceva de neconceput.
Pentru prima dată de când această construcție politică și economică a fost creată, identitatea națională devine mai importantă, pe moment, decât cea comună, europeană. Cel puțin la nivelul cetățeanului de rând.
Dacă se întâmplă să trăiești într-o țară cu număr mare de infectați, atunci așteaptă-te să plătești personal pentru asta, să primești drept consecință interdicția de a intra într-o țară care, până mai ieri, avea oricând porțile deschise pentru tine și nu ar fi conceput să ți le închidă.
Acestea sunt noile provocări cărora suntem obligați să le facem față, și nu va fi deloc ușor, ținând cont de milioanele de români răspândiți să trăiască peste tot în țările UE.
Desigur, există alte forme de cooperare la nivel european, de la alocări bugetare, la cercetare medicală și acțiuni de ajutorare. Nu e vorba de a contesta aderarea la familia europeană, ci de a conștientiza noile efecte pe care le are lupta împotriva pandemiei COVID-19.
Se accelerează tendințe naționaliste
Opt state din UE impun restricții, de diverse feluri, românilor care vor să le viziteze țara, anunța, la Digi24, ministrul de externe, Bogdan Aurescu.
Între timp, numărul țărilor UE care impun restricții românilor, de la interdicția totală, la auto-izolare timp de 14 zile, nu a rămas pe loc, ci a crescut la 14.
Până la un punct, circulația liberă a românilor în țările UE va fi o chestiune de strategie și inteligență diplomatică, reprezentanții statului român în mod clar vor trebui să lupte diplomatic pentru o cât mai mică îngrădire a drepturilor românilor în spațiul Uniunii Europene și să nu fie discriminați prin comparație cu cetățenii altor state.
Regula impunerii interdicției ar trebuie să se aplice unitar tuturor statelor, pe criterii epidemiologice obiective, nu în mod arbitrar. Pe de altă parte, pragmatic vorbind, trebuie să recunoaștem că acestea sunt noile reguli în relațiile europene externe.
În fața bolii, până la descoperirea vaccinului, sistemul de apărare al unui stat va însemna și închiderea temporară a granițelor sau o selecție dură a celor care le calcă pragul. Este această măsură o formă de izolaționism? Da. Țările UE se închid în sine și devin refractare una față de celălalt, acesta este mesajul pe care îl va percepe cetățeanul de rând.
Naționalismul, izolarea, xenofobia și atacurile la valorile liberale crescuseră, oricum, în ultimii ani, la nivel european. Există riscul ca pandemia să le accelereze și mai tare.
Ce țări vor fi avantajate
Până anul acesta, jocul de putere între țările UE la Bruxelles era concentrat pe respectarea statului de drept și luptei împotriva corupției.
Acum, țara care va avea putere să lanseze curente sau reguli este cea care, în plan intern, gestionează cât mai eficient răspândirea și efectele coronavirusului, iar țările care iau măsuri de mântuială sau, din contră, autoritariste, vor deveni oaia neagră a Europei.
Există trei factori pentru gestionarea cu succes a unei pandemii:
- Capacitatea de răspuns a statului.
- Încrederea socială.
- Leadership-ul politic
Este explicația analistului de politică externă Francis Fukuyama, într-o analiză în Foreign Affairs. Țările care dețin cele trei elemente – aparat de stat competent, un guvern în care cetățenii să aibă încredere și pe care să-l asculte și lideri eficienți – au acționat performant, limitând daunele pandemiei.
Țările cu un aparat de stat disfuncțional, în care există o societate polarizată și un leadership politic slab, au acționat deficitar, lăsându-și cetățenii și economiile expuse și vulnerabile. Probabil, aceasta este cartea care se va juca și în interiorul UE, iar Germania este, de departe, câștigătoarea acestei cărți.
Atacul la educație și la schimbul de cunoaștere va forma o generație mai puțin încrezătoare în valorile globale
Pe lângă efectele financiare, deciziile politice izolaționiste afectează și educația tinerei generații.
Dacă în UE nu au fost anunțate încă decizii radicale, o știre din Statele Unite ale Americii a bulversat peste un milion de studenți internaționali care riscă să fie deportați din SUA, inclusiv români.
Autoritatea pentru imigraţie şi vămi din SUA a anunţat, luni, că studenţii internaţionali vor trebui să iasă din SUA, dacă universităţile lor au trecut la cursuri online din cauza pandemiei de COVID-19.
E o decizie fără precedent, care, dacă va fi pusă în practică, pe termen lung, va afecta profund schimbul intercultural dintre cetățenii lumii.
Un student, care pentru câțiva ani, trăiește într-o cultură diferită față de cea de acasă, inevitabil își va îmbogăți optica de viață și va înțelege că obiceiurile din țara lui nu sunt valide întregii lumi.
Schimbul de experiență pentru studenți este și o formă de a învăța toleranța față de cei care provin din culturi diferite, e o trecere dinspre viziunea localistă spre cea integratoare, globalistă.
În plus, în timpul studenției, se leagă prietenii cât mai diverse care pot dura o viață. Tendința transpunerii totale a învățământului superior în on-line, fără a mai fi nevoie de prezența fizică a studenților în centrele universitare, va aduce la mutații la nivelul relațiilor personale, iar izolaționismul la nivel politic va avea drept consecințe unul trăit la nivel personal, de izolare socială și sentiment de alienare.
Suntem mai departe unul de celălalt mai mult ca niciodată și, paradoxal, distanțarea socială e și singura formă de solidaritate pentru a trece cât mai repede prin această ciudată perioadă a istoriei. Întrebarea e – până când?