2 comentarii- Ziarist de origine română care a muncit și a trăit în Cernăuți, Marin Gherman s-a refugiat în România cu familia, odată cu războiul din Ucraina, și este parte a echipei Libertatea. Bun cunoscător al lumii ex-sovietice jurnalistul scrie astăzi că, după discursul lui Vladimir Putin de la anexarea teritoriilor ucrainene, conceptul Rusiei Istorice Mari amenință nu doar Vestul, ci și ceea ce altădată erau „frații slavi”. Putin vorbește serios și e în opoziție cu lumea, nu cu Occidentul.
O mare parte din discursul lui Vladimir Putin din cadrul ceremoniei de extindere a Rusiei pe seama unor teritorii ucrainene, după desfășurarea unor referendumuri de fațadă, conține idei din cărțile scrise de Lenin.
Celălalt Vladimir, pe numele său Lenin, care a murit acum 100 de ani, declara la fel de înflăcărat război Occidentului, imperialismului și exploatatorilor care „invidiază Rusia”.
O cameră a Puterii în plus: Biserica
De fapt, la o ceremonie organizată în stil țarist a fost rostit un discurs tipic bolșevic, și nici măcar sovietic. Tipic sovietice – undeva din perioada falimentului economic al Imperiului Răului – erau fețele crispate, rigide ale elitei politice, economice, culturale și confesionale ruse. Acele fețe își dădeau seama că au creat un sistemul politic centralizat, iar acum acest sistem incontrolabil îi va duce pe toți la râpă.
Una dintre diferențele fundamentale dintre Rusia de azi și cea de acum o sută de ani o face biserica. Atunci ea era acuzată de exploatare și distrusă de stat, iar acum este o filială a Kremlinului. În intimitatea sa, de unde își extrage puterea, regimul are o cameră în plus: Biserica.
De la revoluția lui Lenin la revoluția lui Putin
„Dacă nu astăzi, atunci oricând, în orice zi, s-ar putea produce dispariția imperialismului european. Revoluția rusă realizată de voi este un început al sfârșitului lor. Trebuie să mergem mai departe și până la capăt”, a declarat acum o sută de ani Vladimir Lenin, dar acest citat este geamăn cu sfera de idei a discursului lui Putin din 30 septembrie 2022.
Liderul actual de la Moscova a spus că „dictatura elitelor occidentale” este îndreptată împotriva tuturor societăților, iar lumea „a intrat în faza unor transformări revoluționare”. Putin, ca și Lenin, își cheamă poporul să creadă în proiectul unei Rusii care va distruge ordinarea mondială: „Noi putem depăși această pagină rușinoasă”.
Ei bine, Putin nu-l citează direct pe Lenin și nici nu o va face vreodată. În preajma invadării Ucrainei, în februarie, Putin a spus direct că este tare supărat pe Lenin pentru că a introdus un alineat în Constituția URSS-ului, făcând posibilă ieșirea Ucrainei, Moldovei, Belarusului, Lituaniei și altor state din Imperiul Sovietic.
Cultul sacrificiului
Semnificativ a părut și altceva. Ceremonia din 30 septembrie trebuia să se asemene cu o nuntă, însă a cultivat, din nou, sacrificiul. Nu e prima oară. În mitingul de pe stadion, după începutul invaziei sale, președintele Federației Ruse spunea că a muri este un ideal, dacă o faci într-o confruntare istorică.
Cu același îndemn sacrificial, cunoscut de toate statele fost comuniste, și care în zona ex-sovietică s-a păstrat cultural și mai mult, Putin a plâns din nou după dispariția URSS-ului. Apoi a reluat teze marxiste despre exploatatori și exploatați, a vorbit despre NATO ca despre o alianță care amenință „statul oamenilor pașnici”.
„Occidentul tot timpul căuta și continuă să caute o nouă șansă pentru a ne lovi, pentru a slăbi și distruge Rusia”, explică Putin, argumentând că toți invidiază rușii pentru că au un stat atât de mare, cu resurse naturale și sunt un popor care „niciodată nu va fi condus de alții”.
Au plâns după Uniunea Sovietică, apoi după generalii ruși care fondau orașe în sudul Ucrainei și scriau cărți acolo.
Rusia Istorică Mare și „trecutul imprevizibil”
Putin a vorbit despre Rusia Istorică Mare care are un viitor luminos. Pare cel puțin o mică schimbare de paradigmă și putem aștepta să fie duse la gunoi, rând pe rând, o serie de concepte geopolitice rusești precum „străinătate apropiată” sau „frăție slavă”.
Kremlinul a dat de înțeles că începe construirea unei Rusii Istorice Mari, și nu contează că vorbim despre URSS sau despre Imperiul Rus.
Nici nu contează că bolșevicii care au creat URSS-ul au luptat câțiva ani în cadrul unui război civil cu monarhiștii ruși. Rusia Istorică Mare include orice teritorii de pe glob, orice moft al Kremlinului.
Moscova poate folosi orice episod din trecut pentru a-și argumenta politica actuală. Istoria nu este statistică, ci într-o rescriere și adaptare permanentă. Nu degeaba premierul britanic Winston Churchill spunea că „Rusia este un stat mare, cu un trecut imprevizibil”.
Anglosaxonii răi și liderii europeni inconștienți
De câteva ori Vladimir Putin a rostit unele teze formulate conceptual de ideologul său geopolitic Aleksandr Dughin, în ale cărui cărți SUA și Marea Britanie sunt prezentate ca primejdii existențiale ale Rusiei.
Putin a spus că „anglosaxonii vor să ne distrugă”, menționând că promovează rasismul și colonialismul, iar, mai nou – au organizat diversiuni la Nord Stream 2. În același timp, despre liderii europeni Putin vorbea ca despre niște naivi, care sunt controlați de americani și englezi și, în loc să prietenească cu Rusia, în loc să fie pace și oamenii să nu înghețe în case, ei aleg politica dictată de Londra și Washington.
Președintele rus prognozează pieirea sistemului occidental unipolar, tot așa cum Lenin credea într-un nou sistem socialist. „Capitaliștii singuri ne vor vinde funia pe care noi îi vom spânzura”, spunea Lenin. „Începutul sfârșitului hegemoniei occidentale este ireversibil. Mă repet: nu va fi cum a mai fost”, adaugă Putin.
Comunismul a rămas aspirațional în Rusia
Fenomenul social-politic Vladimir Putin și Rusia de astăzi, care și-a anunțat vineri o și mai mare izolare, este posibilă pentru că niciodată, în fostele state sovietice, nu s-a condamnat comunismul.
Mai multe generații au fost educate în spiritul competiției și culturii sovietice. După cel de-Al Doilea Război Mondial „poporului sovietic” i se explica că a reușit distrugerea nazismului. Condamnarea nazismului a devenit un element al ceremoniilor politice, dar și ale vieții de zi cu zi, iar condamnarea comunismului nu s-a produs niciodată în Rusia. Dimpotrivă. Astăzi e condamnat ceea ce a urmat comunismului.
Sunt generații care cred că comuniștii au salvat Europa de foame și de război și cărora nu li s-a spus că doi dictatori au împărțit între ei lumea în preajma celei de-a doua conflagrații mondiale. Episodul Stalin – Hitler este cu desăvârșire igorat.
Comunismul, ca nostalgie a competenței pierdute de un capitalism vicios, este o parte componentă a mentalului colectiv rus, iar regimul Putin a consolidat aceste percepții sociale și le-a instrumentalizat pentru consolidarea puterii. Naționalism rus are un fundament socialist nu doar declarativ, dar și profund întipărit în societatea rusă.
A condamna comunismul, a vorbi rău despre Lenin, Stalin sau Beria înseamnă a fi împotriva națiunii ruse. Și nu contează că toți acești lideri nu erau ruși și își mai propuneau să șteargă diferențele dintre națiuni, construind noul om sovietic.
Iluzia Occidentului
Regimul lui Putin este o consecință directă a nepedepsirii celor vinovați pentru masacrele civililor, precum cel de la Lunca Prutului sau Fântâna Albă din actuala regiune Cernăuți, când au murit mii de români secerați de sovietici.
Dar acest regim mai este și un rezultat al naivității Occidentului, care a crezut că Rusia, Belarus și alte state se vor democratiza de la sine după Războiul Rece, iar comunismul va ieși din capul oamenilor de la sine, indiferent dacă viața lor va fi bună sau rea, indiferent dacă vor fi conduși de oameni capabili sau de corupți și autocrați, care sunt gata să arunce lumea în aer ca să-și îndeplinească cel mai mare vis pentru ei, coșmar pentru ceilalți.
Vezi care e prezența la vot la alegerile parlamentare 2024 și ce candidați sunt pe listele partidelor!