Justiție tergiversată înseamnă dreptate refuzată pentru sutele de mii de familii care au suferit în acest caz

• Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan sunt jurnaliștii care au descoperit în decembrie 2015, după incendiul de la Colectiv, cazul Hexi Pharma. După aproape cinci luni de verificări, ei au publicat în Gazeta Sporturilor primul articol al investigației în 25 aprilie 2016. Toate analizele de laborator ulterioare, realizate în țară și străinătate, constatările procurorilor, stenogramele înregistrărilor dintre angajații Hexi Pharma, mărturiile din instanță, precum și cele două verdicte au confirmat culpa firmei și a celor inculpați. Directorii judecați au scăpat datorită prescrierii. 

„Mă rog lui Dumnezeu ca dosarul Hexi Pharma să nu vină curând la ÎCCJ: nu avem loc de depozitare”, spunea Cristina Tarcea, președinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în martie 2018. Erau prea multe substanțe, peste 30 de tipuri de dezinfectante falsificate, prea multe cele 300 de spitale păcălite, prea multe infecții nosocomiale, prea multe victime, prea multe dosare. Suferința atâtor oameni, provocată de biocidele Hexi Pharma care nu omorau germenii, devenise un disconfort imobiliar pentru justiția românească.

Vreme de un an, niciun tribunal n-a vrut să judece cazul firmei din blocul SRI

Dumnezeu i-a ascultat ruga judecătoarei Cristina Tarcea. Dosarul Hexi Pharma n-a ajuns la Înalta Curte. De fapt, vreme de un an, n-a ajuns la nicio instanță pentru că nicio instanță nu l-a vrut.

Pe 16 ianuarie 2018, Judecătoria Sectorului 5 și-a declinat competența de a judeca dosarul Hexi și l-a trimis înapoi la Tribunalul București. Asta după ce, în luna noiembrie 2017, Tribunalul București își declinase el însuși competența și pasase cazul la o instanță inferioară, Judecătoria Sectorului 5. 

La apel, a durat de patru ori mai mult decât pe fond

Printr-o decizie de instanță superioară, Tribunalul Bucureşti n-a avut ce să facă și a preluat cazul. Judecătorul Mitu Stegaru e cel care a dat decizia de condamnare pentru directori și firmă pe 30 ianuarie 2019. La Tribunalul Bucureşti, procesul a durat 11 luni (martie 2018 – ianuarie 2019)

Apoi, la Curtea de Apel Bucureşti, procesul a durat 3 ani și 9 luni (mai 2019 – martie 2023). 

Este o justiție originală cea la care judecata la apel e încetinită de patru ori față de cea de pe fond, unde se ia fiecare probă și depoziție în parte.

La Curtea de Apel, dosarul a fost judecat iniţial de Lucreția Postelnicu şi Iuliana Ciolcă. În 2021, Lucreția Postelnicu a plecat de la CAB în funcția de director adjunct al Institutului Naţional al Magistraturii. În completul care judeca dosarul Hexi Pharma, ea a fost înlocuită de judecătorul Mihai Alexandru Mihalcea.

Numele magistraților care au judecat cazul

Iuliana Ciolcă (preşedinte complet) şi Mihai Alexandru Mihalcea sunt cei care au dat azi, 3 martie 2023, verdictul final. Publicăm numele tuturor judecătorilor din acest caz, ca să rămână. 

În plus, numele magistraților care au dus dosarul la prescriere nu sunt atât de multe precum numele celor peste 300 de spitale care au primit dezinfectanți diluați, numele chirurgilor care au operat cu apă de ploaie și numele pacienților care s-au îmbolnăvit. 

Culpa celor implicați, firma Hexi Pharma și directorii, a fost confirmată și în verdictul final, dar faptele penale ale directorilor s-au prescris în acești ani în care dosarul a fost refuzat, amânat, cocoloșit și iarăși amânat. 

Iuliana Ciolcă și Lucreția Postelnicu candidează acum pentru poziții de magistrați la Înalta Curte de Casație și Justiție. Vorba Cristinei Tarcea: dacă se implică Dumnezeu, ce mai e de făcut? Între timp, Cristina Tarcea s-a pensionat, în 2020. 

Judecătoarea și „oamenii obișnuiți”

Întrebată de jurnaliști de ce pleacă din poziția sa de top, judecătoarea a spus: „Vreți un răspuns diplomatic sau sincer? Răspunsul diplomatic ar suna: am obosit”. Răspunsul sincer, a continuat judecătoarea Tarcea, este că a interacționat cu atât de mulți oameni cu poziții înalte că își dorește să revină „printre oamenii obișnuiți”. 

Păcat că infecțiile nosocomiale i-au împuținat pe acești oameni obișnuiți și continuă să-i împuțineze, cu o asemenea rată a mortalității încât s-au alcătuit volume, multe volume cu nume, prea multe nume de victime ca un judecător să vrea să judece un caz atât de complicat, obositor și vecin de bloc cu SRI. 

Urmărește-ne pe Google News