ComenteazăDeși ceruse maturitate de la partide, dându-le timp de gândire aproape o săptămână, deși anunțase că s-ar putea să fie nevoie de două runde de negocieri, președintele s-a întors din weekend proaspăt și pus pe năzdrăvănii. Așa se face că n-a mai ținut la cele două runde de negocieri și a desemnat un premier din prima.
După doar șase ore, timp în care consultările cu fiecare partid au durat mai puțin decât ceremonioasa primire a scrisorilor de acreditare ale noilor ambasadori din Austria, Egipt și Malaysia, președintele a ieșit public și a anunțat ce a decis: Dacian Cioloș, propunerea făcută de USR, este noul premier desemnat.
Din acest moment, adică din 11 octombrie 2021, ora 18, Dacian Cioloș are la dispoziție 10 zile pentru a obține votul de încredere al Parlamentului.
Timp suficient pentru ca marile strategii și scenarii ale președintelui să fie date peste cap, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată în ultimii 7 ani când Klaus Iohannis s-a crezut Carl von Clausewitz. Singura legătură între președintele nostru și marele strateg militar al secolului XIX este acest Klaus/Claus ce le apare pe undeva prin numele complet. În rest…
În ianuarie 2020, când strategul de la Cotroceni visa alegeri anticipate, Rareș Bogdan s-a lăudat, în stilu-i caracteristic: „Avem un plan bine pus la punct. Știm toate mutările, ca la șah”.
Părea că Rareș e părtaș la gândirea șahistică a jucătorului de golf, părea că nimic, nicio mișcare nu-i va surprinde și nu-i va împiedica din drumul lor spre alegeri anticipate și un PNL cu peste 40% dintre voturile românilor.
Vă amintiți cum a fost la alegerile anticipate de anul trecut? N-aveți cum, pentru că alegerile alea nu au mai avut loc.
Toate mutările gândite înainte, toate planurile prezidențiale au fost absolut inutile. Ei fuseseră avertizați, în februarie 2020, că e posibil ca virusul SARS-CoV-2 să măture orice plan, dar continuau să discute despre „anticipate”. Până la urmă, au renunțat.
Nici președintele și nici PNL habar n-aveau ce mutări să facă după după preluarea en fanfare a puterii, dovadă stau ultimele două guvernări liberale: cea a lui Orban și cea a lui Cîțu. Mai multă încropeală și mai mult amatorism este greu de văzut chiar și la cei care joacă șah pentru prima dată, fără a cunoaște prea bine cum se mută nebunii.
Dar să ne mai amintim și alte strategii geniale ale masivului Napoleon din Sibiu și, mai ales, rezultatele la care au dus acestea.
Un pic de istorie democratică
După câștigarea prezidențialelor din 2014, Klaus Iohannis a gândit o strategie beton: înlăturarea PSD de la guvernare înainte de alegerile parlamentare, instalarea unui guvern „al său”, care să pregătească alegerile, alegeri ce ar fi trebuit câștigate de PNL. Ce s-a întâmplat în realitate? „A fost nevoie să moară oameni” pentru ca președintele să-și instaleze guvernul. Înainte de asta, își instalase omul, pe Alina Gorghiu la PNL. Guvernul său și Alina Gorghiu au reușit, cumva, să conducă la unul dintre cele mai mari scoruri ale PSD din istorie, în 2016.
Între decembrie 2016 și finalul lui 2018, Klaus Iohannis a încercat diverse strategii care să ducă la eliminarea PSD de la guvernare. A ieșit în stradă alături de mulțimi, a avut, pe 10 august, o reacție rapidă, postând pe Facebook aproape în timp real, s-a zbătut, s-a agitat, dar n-a reușit nimic.
În 2019 a încercat să pună în aplicare strategia anticipatelor, mai ales după ce justiția i-a dat o mână de ajutor, condamnându-l definitiv pe Dragnea imediat după anunțarea rezultatelor la europarlamentare. Ca pe mulți strategi, pe Klaus Iohannis l-au încurcat, și atunci, detaliile. Nu se puteau organiza anticipate în ultimele șase luni de mandat ale domniei sale. Altă strategie sortită eșecului.
Dar nu, strategul nu s-a descurajat.
La finalul lui 2019 a reușit înlăturarea guvernului PSD și instalarea, cu un an mai devreme de alegerile parlamentare, a unui guvern PNL. Mai făcuse o dată aceeași greșeală? Da. Spera la un alt rezultat? Da. A obținut alt rezultat? Nu.
Un citat celebru spune că „nebunia înseamnă să faci același lucru, mereu și mereu, sperând să obții rezultate diferite”. Citatul îi este atribuit lui Albert Einstein, deși nu-i aparține. Einstein era mult prea inteligent pentru a repeta mereu și mereu același citat pe internet, în speranța că va înfrânge imensul orgoliu al lui Klaus Iohannis.
E mult mai credibilă ipoteza care plasează sursa citatului prin 1980, într-un document legat de activitate unei asociații americane de dependenți anonimi.
Acum, o mare parte a națiunii, dar mai ales cei care urmăresc și comentează activ viața politică românească, se chinuie să descifreze semnificațiile gestului lui Klaus Iohannis. Costi Rogozanu, deși nu este singurul, avansează și ipoteza că președintele l-a desemnat pe Cioloș ca premier pentru a-l face de râs, pentru a-și bate joc de el.
O fi și asta, sau, poate, n-o fi. Ce știm sigur, după 7 ani de mandate iohannesciene, este că cei de care Klaus Iohannis își bate joc metodic, cu temeinicie, sunt cetățenii români. Atât de cei care și-au pus speranțele în el, cât și ceilalți.
Toți sunt, de prea multă vreme, victimele unei păcăleli ieftine, venite de la un om care nu mai poate imagina decât scenarii proaste, de categoria C, în care el este și actor principal, și regizor, și producător și organizator al galei de premiere.
În prag de iarnă, cu sabia facturilor imense deasupra capului, românii nu filme de categoria C vor, ci soluții și responsabilitate. Dacă nu le poți oferi asta, vor căuta țapi ispășitori. Chiar dacă nu asta urmărea, strategul Iohannis tocmai s-a oferit pe tavă, ofrandă ultimă a încăpățânării sale dăunătoare.