7 comentariiRomii au fost sclavi în cele două principate române pentru 471 de ani (documentar) și cetățeni liberi de 167 de ani.
Libertatea romilor a fost o condiție pentru tranziția celor două principate de la un regim feudal, în care sclavia (robia) era posibilă și firească, la ceea ce pașoptiștii și-au imaginat că ar putea să însemne România modernă. În programul revoluției de la 1848 se cerea „dezrobirea țiganilor” – în acest caz, țigan fiind sinonim cu sclav/rob. Înfrângerea revoluției a însemnat și amânarea procesului de eliberare a romilor din sclavie pentru aproximativ 8 ani.
În 8/20 februarie 1856 s-a înfăptuit acest act istoric, inevitabil pentru modernizarea cele două principate române, fiind printre ultimele spații europene care încă mai practicau sclavia.
Eliminarea sclaviei, un pas major spre modernitate
Unii boieri, precum Ion Câmpineanu sau frații Golescu, și-au eliberat robii, din convingere, mult înaintea actului juridic. Intelectualii iluminiști, printre care Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Gheorghe Asachi, au militat, prin instrumentele publice pe care le aveau la dispoziție, pentru abolirea sclaviei.
Juridic s-a întâmplat, robii au fost eliberați și stăpânii de sclavi au fost compensați financiar. Și gata! Așa s-au încheiat 471 de ani de sclavie a romilor. Foștii sclavi au fost lăsați liberi fără nici un fel de măsură de „incluziune”.
România nu mai avea sclavie, făcea un pas major spre modernitate și Occident, iar comunitățile romilor – foste sălașe -, numiți în continuare „țigani”, au rămas în precaritate, marginalitate și excluziune. Situație care, la 167 de ani de la acel moment istoric pentru țara noastră, nu a putut fi încă remediată.
Azi, Guvernul României, ceremonial și ciclic, încă mai spoiește gardul „incluziunii romilor” cu o strategie sterilă, lipsită de buget, fără pasiune și voință politică de a finaliza procesul de emancipare a romilor inițiat de pașoptiști.
România nu s-a eliberat de efectele robiei
Clasa politică actuală, printre care și cei care susțin că reprezintă romii, încă mai folosește vătafi, de multe ori romi – mâna lungă a primarilor din comunități sau a guvernanților -, pentru a mima reprezentarea politică și instituțională a romilor în schimbul voturilor pe care aceștia le furnizează partidelor principale. Ei țin captivi romii în finalizarea procesului de emancipare printr-un mercantilism electoral ca să își păstreze privilegiile.
Cu alte cuvinte, romii și-au luat țeapă, contractul social avea o clauză ascunsă, trebuia ca romii să își ia destinele în mână, să coopereze cu cei care doreau/doresc o României modernă, nu să spere că cei care le-au fost stăpâni sau vătafi, doar pentru că sunt liberi, îi vor considera automat și egalii lor.
Nici România nu s-a eliberat de efectele robiei, căci emanciparea romilor a rămas doar o promisiune făcută în urmă cu 167 de ani. E necesară revizuirea contractului social, fără clauze ascunse, vătafi și stăpâni pentru a finaliza dezideratele pașoptiste despre România modernă, democratică, dreaptă și echitabilă tuturor cetățenilor ei.
Vremea declarațiilor, chiar și corecte politic, a trecut – căci a început cu aproape două secole în urmă. E nevoie de politici publice susținute, coerente, investiții majore în educație și dezvoltare economică, în locuire și în acces la sănătate, nu spoiala contemporană, un copy/paste care dă bine la urechea oficialului european.
Romii reprezintă o populație relativ tânără, adică un segment important din cetățenii activi ai României, iar ignorarea perpetuă și menținerea în dependență nu vor face decât să irosească potențialul de dezvoltare și contribuția lor la ceea ce România ar putea fi.
Le suntem datori celor care au visat România modernă cu asta!
Foto: Profimedia