Jurnaliștii de la
Info Sud-Est din Constanța lansează o expoziție-manifest cu fotografii uimitoare
din interiorul Palatului Reginei Maria din Mamaia. Vor fi prezentate imaginile
dureroase ale unui dezastru controlat, singurele fotografii făcute, în ultimii
20 de ani, în interiorul clădirii.
”Expoziția este organizată pentru ca oamenii să afle povestea unuia dintre cele mai negre episoade de distrugere a patrimoniului cultural și istoric de la malul mării, pentru a înțelege că un asemenea dezastru poate fi reparat doar prin implicare și neuitare și pentru a conștientiza că niciun alt monument istoric din Constanța nu trebuie să mai aibă, vreodată, aceeași soartă. ”
Jurnalista Andreea Pavel spune cum a început totul, ce a presupus și ce a însemnat această campanie.
Prolog
Eram în anul I de facultate, la primul curs al unui profesor care apoi mi-a devenit foarte drag. Ne striga numele și, după ce spuneam ”prezent”, ne întreba dacă muncim și, dacă da, atunci ce muncim?
Când mi-a venit
rândul, cu aroganța celor 19 ani neîmpliniți, i-am răspuns foarte de sus că
sunt jurnalist. A ridicat sprâncenele, i-au rămas așa, ridicate: ”I-auzi, un
jurnalist la Istorie. Păi, bine, atunci ar trebui să știi, dacă tot ești
jurnalist, că Regina Maria are un palat în Mamaia, nu?”.
Credeam că glumește,
așa că i-am răspuns pe măsura vârstei. ”Dacă avea Regina Maria un palat în
Mamaia știa toată lumea, darămite eu”.
Promisiunea
În pauză m-a căutat
și mi-a pus în brațe memoriile Reginei și mi-a spus: ”Ia și citește și o să
vezi că Regina a descoperit mai întâi Mamaia și abia apoi Balcicul. Abia după
aia să spui că ești jurnalist în Constanța”. Îmi țineam coada-ntre picioare
când l-am întrebat ce s-a întâmplat cu palatul din Mamaia? Dacă el există, de
ce nu scrie nimic, nicăieri despre asta?
Mi-a spus că nu prea
se știe care-i soarta lui, în afară de faptul că acolo funcționa un club, ”Castel”:
”Dar e treaba ta să afli, dacă tot te crezi jurnalist”. Mi-a întors spatele și
a plecat. Apoi, nu știu cum se făcea dar cum auzea că mă laud cu vreun articol,
nu știu de unde apărea, ba de la bufetul facultății, ba de pe hol, ba din altă
clasă, și mă întreba: ”Și, domnișoara Pavel? Ai aflat cum e cu Palatul din
Mamaia?”. Mă enerva cumplit aroganța cu
care mă întreba asta, bombăneam și îmi juram că asta o să fie prima anchetă pe
care o să o public când o să mă fac mare.
Așa a fost.
Furia. Respectul
bulgarilor și bătaia de joc a românilor
Era în 2014, la final
de primvară, când am ajuns la palat. Arăta ca o clădire abandonată, fără porți,
cu bălării crescute până la brâu, așa că nici prin gând nu ne-a trecut că e proprietatea
cuiva. Îl căutasem în lista monumentelor istorice, îl găsisem ca fiind de
categoria A, adică cea mai importantă, și ne-am închipuit că este doar încă un
monument abandonat de Stat.
Am intrat în Palat și acolo a început filmul de groază: pereții erau negri, tavanele afumate, respiram cu tricourile peste nas și gură, dușumelele aproape că se sfărâmau sub noi în timp ce încercam să ne facem loc printre sticle de bere și vodcă, saltele murdare, dâmburi de prezervative și alte obiecte de igienă intimă.
Am plecat cu o furie teribilă
de-acolo, cu gândul la Palatul din Balcic al reginei noastre, față în față cu
batjocura din Mamaia. Atunci am publicat primele și, până astăzi, ultimele poze
din interior, apoi am aflat cum a fost vândut ilegal, fără acordul Ministerului
Culturii, la prețuri de batjocură. Palatul a costat 180.000 euro, dar jumătate din
suma asta era valoarea inventarului, adică mobila, sticlăria, candelabrele, tot
ce lăsase Regina în urmă. Practic, clădirea, de aproape 4000 de mp desfășurați,
fusese vândută cu 90.000 de euro și ajunsese la o grupare apropiată de
cercurile lui Adrian Năstase. Apoi, curtea palatului, de un hectar jumătate, fusese
vândută cu 23 euro/mp și ajunsese la aceeași grupare norocoasă.
Ce m-a înfuriat și
mai rău a fost să constat că totul, dar totul a fost posibil doar cu o criminală
complicitate a miniștrilor Culturii, a consilierilor locali din mandatul
2000-2004, și a șefilor de instituții constănțene care s-au perindat pe-aici din
2000 încoace.
Reușita. O campanie
de presă și o victorie
Pentru repararea dezastrului
de la Palatul din Mamaia n-ar fi fost suficient să publicăm un reportaj și o
anchetă, așa că am pornit o campanie de presă, am trimis scrisori tuturor
instituțiilor, de la Direcția de Cultură din Constanța, la parlamentari,
miniștri, premier și președinte. Da, am procedat exact ca niște
procesomani, dar cu un obiectiv bine stabilit. Am scris și am vorbit despre
asta până când am făcut bătături în buricele degetelor și am răgușit.
Așa au început lucrurile să se schimbe: mai
întâi, DNA Constanța i-a deschis un dosar penal lui Radu Mazăre, iar procurorii
și judecătorii au cerut, în premieră în privința unui monument istoric, ca
Palatul și curtea lui să revină în patrimoniul orașului pentru că au fost
vândute fără acordul ministerului.
E drept, a fost
nevoie de 4 ani ca Ministerul Culturii să reacționeze, dar, până la urmă, s-a
întâmplat. Pe vremea lui George Ivașcu, ministerul a dat în judecată
proprietarii palatului și a cerut ca monumentul să se întoarcă la stat pentru
că a fost vândut ilegal.
Ziua când Regina a plecat. Și prezența ei eternă
Acum, când palatul e mai aproape ca
oricând să se întoarcă acasă, am simțit nevoia să le arătăm oamenilor pe viu, dincolo
de articole de presă, ce bijuterie ar fi putut să aibă chiar sub nasul lor,
dacă lucrurile stăteau altfel. Dacă,
cu toții, eram puțini mai atenți în jurul nostru, la momentul potrivit. Mai vigilenți
și mai implicați.
Așa a apărut ideea
organizării unei expoziții în fața Palatului Reginei Maria din Mamaia, care va
începe în 18 iulie, ziua în care Regina a părăsit pentru totdeauna marea pe
care o iubea atât de mult și această viață. Am vrea ca tuturor celor care, în
cele trei zile ale expoziței, vor trece prin fața palatului cu frunțile în pământ,
cu ochii la copii sau privind curios spre palat, să le putem spune: ”Asta e
povestea locului ăsta pe unde voi treceți acum. Pe-aici, pe unde vă căutați șezlongul,
comandați o bere sau vă feriți copiii de mașinile care traversează promenada,
pe vremuri se plimba, călărea sau țesea politica țării Regina Maria. A fost a
noastră, a tuturor”.
Și, mai ales, am
simțit nevoia să facem asta pentru a înțelege că astfel de episoade de măcelărire
a trecutului unei comunități și, până la urmă, a istoriei unei țări, pot fi
reparate doar prin implicare și neuitare. Și mai speram că, prin implicarea
noastră, a tuturor, va veni ziua în care niciun alt monument istoric din țară
să nu mai aibă parte de vreo soartă similară.
Nici în viața asta, nici în alta.
Fotografii de Info Sud-Est