Pe 21 decembrie 1989, la prânz, când primele pâlcuri de manifestanți au început să strige și să-și fluture brațele către ferestrele Hotelului Intercontinental, ei semnalau occidentalilor cazați în centrul Bucureștiului că „Suntem aici, nu ne abandonați!”.
Cei câteva zeci de oameni din stradă apelau nu doar la dorința ca „lumea întreagă să afle”. Și nici nu se încredeau prea mult în protecția siluetelor care se iveau, spectral, după draperiile hotelului. Era mai mult de atât. Era începutul visului ca românii să-și ridice viața proprie, comunitatea și țara la nivelul de libertate, de îngrijire medicală, educație și de prosperitate ale Occidentului.
Ani de zile, după 1989, ”să fim ca în Vest” a fost strategia de piață a firmelor noastre, motoul mișcărilor intelectuale, programului editurilor, dorința școlilor și speranța unor întregi generații.
„Cine nu e infractor în ziua de azi înseamnă că e prost!”
Într-o duminică seară, în primele ore cu adevărat reci ale toamnei lui 2021, un politician român eliberat din închisoare ne-a spus la televizor că suntem niște proști. Invitatul a fost Liviu Dragnea, iar gazda a fost postul de televiziune Realitatea TV, patronat de un alt personaj eliberat din închisoare, Maricel Păcuraru.
Păcuraru e, la rându-i, unul dintre imamii străluciți ai școlii de gândire: ”Respectă infractorii, mă! Cine nu e infractor în ziua de azi înseamnă că e prost!”.
În emisiunea de la Realitatea TV, Liviu Dragnea a vorbit multe. Își face partid, care poartă un nume de inspirație legionară și de revistă comunistă: „Pentru Patrie”. Liderul PSD a fost o victimă politică, generalul Pahonțu a preluat statul paralel de la Coldea, iar George Maior nu a preluat nimic pentru că bea la 11 dimineața. Tonul muzicii a fost unul singur, fostul lider PSD acuză dreapta că „Vor să predea România bucată cu bucată, teren cu teren, domeniu cu domeniu”.
Klaus Iohannis, între John of God și Tiger Woods
Capul vânzării patrimoniului național este actualul președinte al României, spune Dragnea.
Greu de spus ce și cui are chef să vândă președintele, căci numai energia unui comis voiajor nu o radiază Klaus Iohannis, care alternează în ultima vreme între costumația albă a mediumului brazilian John of God și pasiunea pentru golf a lui Tiger Woods.
Ca orice teorie populistă, spusele lui Dragnea se bazează pe un amestec de adevăruri comune și de ținte false. E adevărat că justiția noastră a protejat firmele multinaționale, de la cazul Microsoft și până la mai puțin cunoscutul dosar Air Liquide Vitalaire.
Exemplu de companie multinațională franceză menajată de magistrați
Apropo. Mai fac ceva polițiștii și procurorii ieșeni în dosarul uneia dintre cele mai mari companii de funizare de oxigen din lume, francezii de la Air Liquide Vitalaire? Corporația din Paris aduna profituri prin excrocarea a mii și mii de bătrâni români, dependenți de respirație asistată. După investigația jurnalistică, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a deschis un dosar. Asta s-a întâmplat în noiembrie 2016, acum cinci ani.
Presa a descoperit că Vitaliare deconta de la buget viii și morții la grămadă și tot fără discriminare îi dădea în judecată, pe baza unei contabilități duble. Ce nu mai puteau plăti răposații achitau atât familiile, cât și statul. Nu la una, ci la 42 de case de sănătate județene compania franceză a decontat în numele oamenilor decedați. Cinci ani au trecut și procurorii încă cercetează filiala din România.
Sigur că tergiversările justiției apar și în cazurile a multor personaje sau companii românești, însă situațiile de mai sus, și alte zeci asemănătoare în care fraudele a firme puternice din străinătate sunt mușamalizate, se înlănțuie într-un flagrant al favorizării.
Ele întrețin un sentiment pe care, mai departe, politicienii îl folosesc în propriul interes.
„Occidentul trebuie discriminat și stigmatizat ca superior – ca străin”
„Xenofobia instinctivă a societăților post-comuniste față de Occident este o linie puternică. Politicienii joacă o notă naționalistă ieftină”, scrie într-o analiză despre România și despre cât de asemănătoare sunt situațiile profunde ale țărilor din Estul Europei, săptămânalul praghez Respekt.
„Miza jocului naționalist lor e mai mare decât „câteva” vieți umane, cum spun politicienii locali despre pacienții din spitalele estice, de pildă din România. Pacienți care sunt o abstractizare, o statistică, o cale către o viață mai bună pentru cei care sunt la putere și care pot decide asupra vieții compatrioților lor”, comentează articolul.
În comentariul publicat anul trecut în Respekt și pornit de la impactul pe care filmul documentar „Colectiv” l-a avut în Occident, dar și în mediul familiar al Europei de Est, jurnalista Jindřiška Bláhová arată cum se formează teoria țapului ispășitor vestic.
„Inamicul e reprezentat de țările din Occident, care nu sunt, așa cum susțin de pildă politicienii români, mai bune decât România. Inamicul e Vestul, spre care se îndreaptă către un număr mare de tineri români, care nu văd un viitor în patria lor la treizeci de ani de la revoluție”, continuă revista pragheză explicațiile despre România, dar și despre propria țară.
La urma urmei, nici generația mai în vârstă nu vede viitorul aici, îndemnându-și copiii să părăsească o țară care oricum nu se va schimba niciodată.
Respekt:
Dar de ce inamicul e Vestul? Care e mecanismul psihologic și cum este el utilizat politic?
„Occidentul trebuie discriminat și stigmatizat ca superior – ca străin, pentru că ne amintește prea mult că societatea postcomunistă nu s-a mișcat suficient, așa cum politicienii din Est ar dori ca oamenii să perceapă asta”, crede jurnalista cehă.
Complicii sunt aici
Duminică seara, la Realitatea TV, Liviu Dragnea a sărit din discursul său nu doar propria contribuție la situația României, ci și participarea generală a colegilor săi de partid și de scenă politică.
Orice înstrăinare, sub prețul normal al resurselor, către companii din Vest, precum și mușamalizările justiției atunci când acestea au corupt oficiali români, totul a fost posibil pentru că politicieni ai noștri, oameni din serviciile secrete sau din justiție au fost complici. Unii s-au și oferit ”să ajute”, contra protecție sau ascensiune profesională.
De la afacerea OMV Petrom și până la Roșia Montană, ca să ne referim simplificator la extreme, prima devenind o afacere de succes, cealaltă fiind planificată și eternizându-se drept o lovitură și atât, interesele corporatiste globale și-au găsit la noi partenerii lași și corupți.
Pahonțu și plagiatul
Scuzele că „Așa au vrut Serviciile” și că „A dictat interesul național” sunt alibiurile unor oameni care au renunțat la misiunea lor publică pentru că au putut fi șantajați. Și, din această perspectivă, stânga și dreapta politică au cotizat cu entuziasm. Iar serviciile au avut și au și ele rolul lor, dovadă atitudinea superioară față de cetățenii pe care îi servesc. Șefii serviciilor secrete din Marea Britanie vin în studiourile radiourilor ca să răspundă întrebărilor publicului, la noi așa ceva pare de neînțeles.
De doi ani, de pildă, generalul Pahonțu tace în privința plagiatului său, susținând ca în fața unui public pe care-l infantilizează că nu el este semnatarul Lucian Pahonțu, de pe coperta cărții.
Când Dragnea plătea pentru o secundă cu Trump, Occidentul nu mai era rău
În această clasă se amestecă de-a valma social-democrați și liber-schimbiști, antieuropeni și „europeni” care fac mai mult rău. Ei sunt aceiași oameni cărora Vestul, fie că îl acuză precum Dragnea, fie că îi permit orice din slugărnicie, le inspiră un complex teribil. De altfel, șeful PSD însuși a fost gata să investească enorm numai ca să dea mâna cu Trump. Atunci Occidentul nu mai era rapace.
Iar acuzele de acum ale politicienilor noștri vin nu pentru că e rău în Vest, ci pentru că, prin comparație și cu toate problemele lor, societățile acelea sunt oglinda enervantă a propriilor noastre slăbiciuni. Îi privim și ne întrezărim posibilitățile neîmplinite. O arată miile și miile de români care continuă să plece din țară.