Lasă la o parte timiditatea! Şi tu poţi da o lovitură de stat reuşită!

Numai la noi s-a atins culmea loviturii de stat: şi-o dă statul singur, preventiv.

Mai ţineţi minte cum striga doamna Monica Macovei, in illo tempore, loviturile de stat, ca darul la nuntă? Când şi Dragnea a început să strige „Lovitură de stat!”, mi-am permis să avertizez că riscăm ca Uniunea Europeană să ceară să ne planificăm mai judicios loviturile de stat. În limbajul de la Bruxelles: predictibilitate.

Acum, din nou, belea mare: aşa-numiţii suveranişti reclamă că aşa-numiţii democraţi, sprijiniţi de bătrânelul perfid Soros, tocmai dau o lovitură de stat. Şi invers.  

Pe vremea când nu se inventase TikTokul, iar Iohannis aduna la Sibiu ghinion peste ghinion, am elaborat „Cum se dă o lovitură de stat. Manual pentru începători”. E momentul să reiau, pe capitole, măcar ideile principale revăzute şi adăugite.

Capitolul I. Fără strigături! Nu uita: „Ieşi afară!” e o tautologie. Ca şi „Coboară jos!”. „Vrem salarii decente!” e un oximoron. O lovitură de stat – când se dă – se dă mai pe muțește. (Când se ia, atunci se vociferează). 

Capitolul II. Fără caschetă, se cheamă lovitură de stat. Cu caschetă, se cheamă puci. Nu e bine să-ţi arunci cascheta în aer. Semeni confuzie.

Capitolul III. Lasă la o parte timiditatea! Şi tu poţi da o lovitură de stat reuşită. Totul e să nimereşti ziua în care e cineva la Palatul Cotroceni, la Palatul Victoria sau la Palatul Parlamentului. Altfel n-o să afle nimeni niciodată.

Capitolul IV. Nu orice marş neautorizat se îndreaptă spre o lovitură de stat. Nu orice lider ştie încotro se îndreaptă, cu excepţia lui Iohannis care stă pe loc.  

Capitolul V. Parcimonie! O lovitură de stat nu se dă toată-ziua-bună-ziua. Rişti ca Puterea să se obişnuiască şi să-i placă.

Capitolul VI. Dacă tot ai dat-o, nu te mai scuza.

Foto: Profimedia