Lăsați reclamele să vină la mine! În ciuda pandemiei, marile companii vând mult și asta se vede

Mă uit la televizor. Sunt reclame. Aș putea să schimb postul, pentru a scăpa de reclame, dar știu că și pe celelalte televiziuni se difuzează calupurile publicitare, ăștia sunt vorbiți ca să dea reclamele la aceeași oră, ca să mă țină prizonierul lor, n-am scăpare! O posibilă evadare ar fi să mă duc până la frigider, prietenul meu din pandemie, să-mi iau o bere, dar e prea devreme pentru bere… Mai bine stau la reclame.

O voce catifelată și seducătoare îmi vorbește despre „povestea pantofilor”, pantofii care „aspiră la perfecțiune și sunt alături de noi de la începuturi”… Perfecțiune? Dacă și pantofii aspiră la perfecțiune, atunci ce să mai zic de vaccinurile anti-COVID! Ce vrăjeală! În finalul spotului, vocea mă întreabă: „Care este povestea ta?”. Rămân cu mintea suspendată… Am două perechi, pantofi pentru piață, buni pantofi!, țin la tăvăleală, și o pereche de pantofi negri, pentru nunți, botezuri și înmormântări, dar cu pandemia asta nu i-am mai încălțat, foarte buni pantofi, am uitat de câți ani îi am… Iată două povești despre pantofi, povești grozave, palpitante, aș putea să le scriu cu emoție, cu forță, cu pasiunea trăirilor, aș rupe audiența… Să fac audiență cu pantofii mei? Am luat-o razna! Din cauza reclamei? Din cauza pandemiei?

Recomandări

Marian, un tânăr de la casa de copii, e dator Fiscului cu 1,54 milioane de lei. ANAF îi oprește o mie de lei din cei 3000 pe care îi câștigă

Îmi revin: dacă reclama asta, pe care o consider frivolă, m-a făcut să mă gândesc la pantofii mei, înseamnă că este o reclamă foarte bună! M-a vrăjit, m-a acaparat și m-a împins acolo unde își dorește: să răspund la întrebare, să acord atenție pantofilor, preț de câteva secunde, uite cum mi-a dirijat mintea, a dracului reclamă! Și n-ar fi exclus ca, peste câtva timp, să-mi vină ideea, așa din subconștient, să-mi cumpăr pantofi. Ăsta-i rostul oricărei reclame: să-mi bage în minte un brand, o ofertă, o promoție, un preț bun și să-mi amintească că am nevoie de ceva… Dacă reușește, atunci reclama e bună, pentru și-a atins scopul. 

Până la urmă, în pandemia asta dramatică, stresantă, obositoare, cu atâtea restricții care-mi pun răbdarea la încercare, reclamele sunt bune, sunt foarte bune! Pentru creier. Atâta vreme cât există reclame înseamnă că există viață pe pământ. Dacă există reclame, înseamnă că există cerere și ofertă. Unii vând pantofi și mă întreabă care-i povestea pantofilor mei, și alții ca mine, care se gândesc la pantofii lor, vor ajunge să cumpere pantofi! Reclamele sunt oazele de normalitate după care tânjesc. Sunt enervante, sâcâitoare, unele sunt mincinoase, exasperante, stupide, dar toate îmi promit discounturi, sănătate, confort, o viață lungă (suplimentele alimentare!), îmi iau durerile cu mâna, zile fără dureri de cap, fără dureri articulare, optimism și lumină!

Recomandări

Companiile care beneficiază de pe urma războiului din Ucraina. Cum a ajuns România al doilea exportator de motorină al Kievului

Dacă sunt mai multe reclame, atunci presa noastră n-o să mai plângă după alte bugete din campania „Poartă mască!”, vom avea o presă mai bogată, cu jurnaliști mai bine pregătiți și competenți. Publicitatea aduce fericirea. Dacă sunt reclame mai puține, atunci este semn că vine criza, criza economică, la fel ca în 2009, ce grozăvie a fost atunci! Da, pantofii ăștia de nunți, botezuri și înmormântări îi am de la criza trecută! Sunt bune și crizele la ceva, pentru că îmi amintesc de pantofi, de publicitate, de viața mea.     

Reclamele (nu pantofii) sunt cei mai buni prieteni ai oamenilor. În pandemie. Mă trimit să fac o plimbare la supermarket, în farmacie, în magazinele de bricolaj și electrocasnice, să scot portofelul și să cumpăr… (Ce frumos sună: „Vino în farmacie!” sau „În limita stocului disponibil”) Asta înseamnă viață! Într-adevăr, nu-i viață spirituală, pentru că teatrele, cinematografele și expozițiile sunt închise, dar e viață! Poate că atât mi-a mai rămas din viața asta: să trăiesc „experiențele” promise de reclame. (Cum să cred în „experiențele” promise de politicieni?) Deși le urăsc, le evit, îmi bat joc de ele, recunosc că sunt mai puternice decât mine, m-am resemnat, mă predau, sunt consumator până la moarte! „Lăsați reclamele să vină la mine!”. Ca să trăiesc.

Recomandări

O garsonieră din Aiud, placă turnantă pentru un transport uriaș de cocaină pe ruta Ecuador – Olanda, via România. Cine e în spatele afacerii

Pantofii mei de nunți, botezuri și înmormântări s-au îndoit în vârfuri și au cinci crăpături… De ce atâtea crăpături? Când v-am încălțat prima dată? Într-o frumoasă dimineață de vară a anului… Băi, pantofilor, când s-a prăpădit mătușa Hortensia, înainte sau după 2009?     

Urmărește-ne pe Google News