Lăsați telefonul liber! Caracal este erupția durerilor noastre mocnite

„Lăsați telefonul liber!”, spune agentul. Apoi îi vedem Alexandrei teroarea din ochi, atunci când monstrul vine mult înaintea oricărei structuri de la „siguranță și încredere”.

Calvarul Alexandrei ne șochează, dar ne vedem de ale noastre, după ce ne exprimăm consternarea pe Facebook. Da, postăm pe telefonul nostru inteligent.

Suntem oameni din Țara lui „merge și așa”. Suntem hârșâiți de vești proaste, ni s-au tocit reacțiile de prea mult „vom face o anchetă, iar vinovații vor plăti”. Nu ne mai mișcă aproape nimic din suferința care lovește pe cineva de lângă noi. Nu pe noi. Noi suntem safe. Tresărim îngrijorați doar dacă rămânem fără net sau pică Facebookul.

Ne închipuim că suntem în bula noastră și în viața reală, nu ne privește direct degradarea instituțiilor statului și amenințarea vieții altora.

Ce facem când Guvernul și Parlamentul dau pensii speciale?

Când un român care a suferit arsuri nu are loc în cele 11 (unsprezece) paturi din România pentru marii arși?

Când primarii aruncă zeci și zeci de milioane de euro, fără să vadă prioritățile comunității locale?

Sau când sinecurile umplu buzunarele unor prieteni ale celor sus puși?

De ce ne facem că avem treabă atunci când auzim că în sistemul de sănătate dublarea salariilor a mărit și șpaga pentru operații?

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

De ce ni se pare firesc că la țară copiii să nu aibă nicio șansă la educație, la asistență medicală? Nici măcar microbuze să ajungă la școală?

Am prins-o pe asta cu „doar alegerile schimbă ceva, mergem la vot!” Și acum înghițim explicații.

Acum, la Alexandra, simțim iar că s-a rupt ceva în noi.

Dar mergem mai departe. Erupția trece, chiar dacă lasă urme.

Știu! După ce citești asta, te duci să postezi ceva empatic. Și eu.

Lăsați telefonul liber!

Urmărește-ne pe Google News